In ultimii 15 ani am avut ocazia sa cunosc sute, daca nu mii, de oameni. Nu pot spune ca am reusit sa ii cunosc total, de altfel cum poti oare cunoste ce este in strafundul sufletului unui om, dar in masura transparentei, a manifestarilor, pot spune ca i-am citit destul de bine. Si printre ei am intalnit foarte multi oameni saraci si nefericiti. Prea putini oameni saraci sunt si fericiti (excluzand din start greseala de a confunda ignoranta cu fericirea – desi poate ca a fi un pic ignorant ofera o partica de fericire.
Si am cunoscut si oameni bogati, din pacate nu am intalnit nici unul fericit. – Poate ca nu am avut eu norocul sa dau peste vreunul, sau poate ca bogatii fericiti sunt mai rari decat speciile pe cale de disparitie.
Daca ma gandesc la momentele in care lovindu-ma de bani (de lipsa lor) visam la ziua cand voi avea atat de multi incat sa nu mai muncesc niciodata, ba sa dau si altora, imi pare rau. O pierdere totala de timp, mai bine imi indreptam visele spre altceva. Sincer nu stiu daca se merita sa fii bogat, tinand cont de lipsa fericirii, o fericire reala, nu surogatul oferit de betia posibilitatii implinirii unor vise materiale.
Ce ai face daca maine ai deveni bogat, putred de bogat?
Daca o matusa Tamara, sau un bilet ratacit la 6/49, sau poate – cine stie? Si de maine incepe o alta viata pentru tine, una socanta in primele zile. O transformare de realitate socanta. Vei mai munci? Probabil ca nu, exceptie ar fi in cazul in care meseria este pentru tine implinire, stiu oameni care au mari satisfactii din munca (nu din salariu ci din munca). Vei schimba casa, masina, placerile zilnice? Foarte probabil.
Dar prietenii? Prietenii!!! Ii vei schimba si pe ei?
Si mai mult de atat!! Cum iti vei zrobi constiinta refuzand sa ajuti pe cei saraci, pe cei care cu doar o perioada de timp in urma ii intelegeai si le plangeai de mila?
Comments