Daca cancerul a ros totul dintr-un om, daca batranetea l-a facut senil sau paralizat, daca…. Pentru a iubi viata trebuie sa ne fie bine, sa avem placere de viata.
Sa presupunem ca totul merge bine, avem tot ceea ce ne trebuie, – nu mai mult, caci strica - , si suntem fericiti, multumiti, impliniti. Dar vine cateodata un gand, gandul ca: intr-o zi, firul vietii se va rupe. Sau cum spun unii: energia vitala se va termina. Si atunci ne indreptam privirile spre cer. De ce spre cer? Probabil ca undeva in sinea noastra stim ca totul se rezuma la SUS.
Raiul
Raiul, viata de dupa moarte nu este o notiune noua, nici specifica
doar crestinilor. Sub diferse forme si teorii, viata de dupa moarte a
reprezentat speranta a miliarde de oameni din lumea noastra, de la Adam
si Eva incoace.
Dar lasand la o parte speculatiile oamenilor de stiinta, caci Rai nefancad parte din universul nostru tridimensional nu avem cu sa il explicam, religia este cea care ne aminteste despre aceasta sansa: viata vesnica. Biblia prezinta pe Hristos venit din cer, jertfindu-si viata pentru ca toti cei ce vor crede in El sa aiba parte de viata vesnica.
Atat scrie in Biblie, restul e poveste, fictiune, SF. Probabil ca frica este cea mai puternica arma. Si probabil ca prin notiunea de IAD(flacari vesnice menite sa chinuiasca pe pacatosi), mai marii lumii au tinut in sah milioane de oameni.
Dar, chiar daca ar exista un IAD, de ce ne-am gandi la el? De ce am gandi la ceva rau in locul binelui? De ce sa vedem partea goala a paharului? Nu ar fi mai frumos sa gandim la RAI ca la o varianta posibila.
Comments