Toti oamenii apreciaza eroii. Eh!, poate nu chiar toti, dar marea majoritate dintre noi, cei care inca mai avem acea farama de suflet si acea zona a mintii cunoscuta sub numele de constiinta.
A fi erou este o onoare dincolo de maretele realizari umane, insa nu toti am putea fi eroi, cel putin nu eroi cunoscuti si mediatizati la scara larga. Insa eroisul si altruismul merg mana in mana, chiar dincolo de imaginatia noastra.
Asa se face ca intr-o zi de vara calduroasa, cei doi frati: Adrian si Oana, sedeau la umbra unui pom falnic. In iarna trecuta facusera frigul insa nu au vrut cu nici un chip sa taie singurul pom din curte, caci stiau cata bucurie le aducea el in zilele calduroase de vara. Iar acum, stand unul langa altul se felicitau pentru ca nu cedasera ispitei in iarna grea. Stiu bine ca va veni iarasi cumplita iarna dar sperau ei ca intr-un fel sau altul Dumnezeu nu ii va lasa sa indure iarasi gerul cumplit fara o farama de foc in soba.
Adrian avea 19 ani iar sora sa Oana avea 17 si jumatate. Ramasesera fara ambii parintii in urma cu 3 ani cand barajul de la marginea orasului cedase, apa distrugand totul in cale, inclusiv cateva sute de vieti. De atunci cei doi tineri trebuira sa se descurce singuri, numai ca rand pe rand rezervele familiei secasera, iar el abia daca muncea cateva zile pe luna, iar iarna nu lucra deloc. Totusi, cu mari sacrificii isi incarcau mereu cartele de telefon caci tineau legatura cu verii lor de dincolo de munti, asta in speranta ca se va gasi ceva de munca pentru el in zona aia, si atunci, fie si doar pentru sezonul de vara, se va duce, caci lipsurile erau mari.
Intr-o zi pe cand priveau la tv. stirile de seara, au vazut un clip video, o reclama. Era vorba despre niste copii bolnavi de cancer ce aveau ca singura sansa crearea unui laborator special, numai ca era nevoie de milioane de Euro. Toti cei care voiau sa ajute o puteau face prin SMS, cu sume cuprinse intre 2 si 10 Euro.
Cei doi tineri nici nu au stat pe ganduri, ci au zis: “Doamne! noi ne vaitam de saracie, dar ei sarmanii sunt de plans! Ce viata pe micutii astia sa stie ca poate maine se vor curata!” Astfel ca au trimis SMS, de doua ori cate 2 Euro, atat au avut ei. “Noi dam putin, din putinul pe care il avem, dar stim ca Dumnezeu poate face mult mai multe” si-au zis.
Astfel, doi tineri simpli, saraci si fara vreo speranta de mai bine, financiar vorbind, au devenit eroii necunoscuti ai acestor copii bolnavi de cancer. Si multi ca ei, caci donatiile au facut posibila deschiderea laboratorului special de analiza.
Oricine poate fi erou, chiar daca nu este mediatizat, altruismul este adevaratul eroism.
A fi erou este o onoare dincolo de maretele realizari umane, insa nu toti am putea fi eroi, cel putin nu eroi cunoscuti si mediatizati la scara larga. Insa eroisul si altruismul merg mana in mana, chiar dincolo de imaginatia noastra.
Asa se face ca intr-o zi de vara calduroasa, cei doi frati: Adrian si Oana, sedeau la umbra unui pom falnic. In iarna trecuta facusera frigul insa nu au vrut cu nici un chip sa taie singurul pom din curte, caci stiau cata bucurie le aducea el in zilele calduroase de vara. Iar acum, stand unul langa altul se felicitau pentru ca nu cedasera ispitei in iarna grea. Stiu bine ca va veni iarasi cumplita iarna dar sperau ei ca intr-un fel sau altul Dumnezeu nu ii va lasa sa indure iarasi gerul cumplit fara o farama de foc in soba.
Adrian avea 19 ani iar sora sa Oana avea 17 si jumatate. Ramasesera fara ambii parintii in urma cu 3 ani cand barajul de la marginea orasului cedase, apa distrugand totul in cale, inclusiv cateva sute de vieti. De atunci cei doi tineri trebuira sa se descurce singuri, numai ca rand pe rand rezervele familiei secasera, iar el abia daca muncea cateva zile pe luna, iar iarna nu lucra deloc. Totusi, cu mari sacrificii isi incarcau mereu cartele de telefon caci tineau legatura cu verii lor de dincolo de munti, asta in speranta ca se va gasi ceva de munca pentru el in zona aia, si atunci, fie si doar pentru sezonul de vara, se va duce, caci lipsurile erau mari.
Intr-o zi pe cand priveau la tv. stirile de seara, au vazut un clip video, o reclama. Era vorba despre niste copii bolnavi de cancer ce aveau ca singura sansa crearea unui laborator special, numai ca era nevoie de milioane de Euro. Toti cei care voiau sa ajute o puteau face prin SMS, cu sume cuprinse intre 2 si 10 Euro.
Cei doi tineri nici nu au stat pe ganduri, ci au zis: “Doamne! noi ne vaitam de saracie, dar ei sarmanii sunt de plans! Ce viata pe micutii astia sa stie ca poate maine se vor curata!” Astfel ca au trimis SMS, de doua ori cate 2 Euro, atat au avut ei. “Noi dam putin, din putinul pe care il avem, dar stim ca Dumnezeu poate face mult mai multe” si-au zis.
Astfel, doi tineri simpli, saraci si fara vreo speranta de mai bine, financiar vorbind, au devenit eroii necunoscuti ai acestor copii bolnavi de cancer. Si multi ca ei, caci donatiile au facut posibila deschiderea laboratorului special de analiza.
Oricine poate fi erou, chiar daca nu este mediatizat, altruismul este adevaratul eroism.
Comments