Poveste de toamna

Sa intamplat, cum se intampla toamna de toamna, ca frunzele se ingalbenesc, si cad. Iar pomii raman goi si ofera senzatia de pustietate. Pasarile pleaca in tari mai calde, iar cele ratacite, ce inca mai asteapta o viza, vor pleca si ele in curand. Ramn pe pozitie, ca bravi strajeri doar pasaroii adaptati la vremea rece si mohorata.

Din departare vin zvonuri de raceala, de nori negri plini cu precipitatii. Doar ciripitul vrabiutelor mai lasa senzatiea ca viata merge inainte si dupa potop.


Florile au inchis de mult ferestrele spre lume, doar buruienile raman, ca mai mereu, ca in mai toate. Mirosul nu mai are parfun, noroc cu vremea rece, altfel s-ar simti damfurile afumate si invizibile ale actiuni unor fiinte ce stapanesc pamatul.

Se lasa seara. Frumusetea zilelor insorite a trecut, acum noptile tin mai mult, iar vietatile isi cheama puii mai devreme la adapost. Natura trebuie sa doarma, sa se odihneasca, si impreuna cu ea planeta sa respire un pic mai usurata. Destul ca toata vara cineva a deranjat-o, si o va face si anul viitor.

Dar pana atunci, va veni iarna, si inainte de asta, toamna. O toamna ce vine epuizata, si vrea sa doarma incet, lin, fara zgomot. Un peisaj frumos ce va lasa loc altuia, alb, imaculat.