Cei 7 ani de acasa nu inseamna educatie scolara facuta de parinti, ca si cand daca un parinte s-ar ocupa tot timpul de copil/copii ei ar devenii niste genii. Felul in care parintele sau parintii se poarta, atat intre ei cat si in relatiile cu altii, felul in care merg, se imbraca, vorbesc, mananca, se comporta in diferite ocazii … totul este observat de copil/copii si copiat la scara mai mica sau mai mare.
Putem vorbi dar despre cei 7 ani de acasa ca fiind sub influenta totala a exemplului parintesc = puterea exemplului. Aceasta fiind cea mai inalta forma de edcucatie posibila.
Spunem despre un om ca nu are cei 7 ani de acasa atunci cand acest om este badaran, grosolan, necioplit, nesimtit, etc., atribuindu-i diferite epitete negative ce i se potrivesc. La polul opus, un om civilizat, in banca lui, politicos, inimos, respectuos, de caracter, este numit ca avand cei 7 ani de acasa.
Iata deci cum caracterul unui om vorbeste singur despre cei 7 ani de acasa sau despre lipsa lor.
Educatia primilor ani de viata, a primilor 7 in mod special, atunci cand orice copil invata prin cea mai simpla metoda: urmarire si copiere, reprezinta si perioada in care viitoarele porniri ale copilului si ulterior adultului sunt conturate.
Un copil crescut intr-o familie buna va avea mai multe sanse de a fi un om de caracter, cu 7 ani de acasa, decat un copil crescut intr-un mediu neadecvat, de exemplu: intr-o familie unde violenta este prezenta zilnic.
Comments