Traim ca sa mancam sau invers?

Mancarea este una din placerile vietii, o placere pe care unii oameni nu si-o permit, iar pentru altii este poate singura placere.

Hrana este necesara trairii, caci omul nu poate trai fara a manca. Mancarea ne ofera combustibilul de care avem nevoie intocmai precum un autoturism are nevoie de benzina/motorina. O masina creata din fabrica sa mearga pe benzina nu va avea cum sa mearga cu motorina. Intocmai si omul, un anumit tip de mancare ii va da energia zilnica de care are nevoie.

citeste si: Secretul fericirii - echilibrul in toate

Daca in zona saraca a lumii oamenii ar manca orice dar nu prea au, in zona prospera oamenii nu mananca doar ceea ce au nevoie, ci inghit toate prostiile chimice si nesanatoase, totul intr-o alergare nauca dupa placere: placerea gustului.
In ultimii ani in industria alimentara, preparatele alimentare au gust din ce in ce mai bun, acest lucru fiind insa departe de sanatate, caci gust bun nu inseamna neaparat si sanatos.Glutenul, o substanta reprodusa artificial, se mai numeste sigustul delicios. Astfel adaugat gluten si alte ‘mirodenii’ orice aliment, cat de slab nutritiv ar fi, sau cat de anormal pentru a fi consumat, devine un adevarat deliciu.
Pana si banala paine nu se mai fabrica cum se fabrica pe vremea bunicii, glutenul adaugat in orice coca face o paine “demna” de a fi consumata.
Gustul bun din alimentatie devine o dependenta din ce in ce mai mare cu fiecare zi ce trece, omul modern ajungand astfel sclavul gustului, placerii de a manca. Si nu este nimic rau in asta, doar ca din cand in cand ar trebui sa ne gandim: mancam pentru a trai sau traim pentru a manca?
Caci unii oameni care din nefericire in copilaria lor au suferit in proportii mai mari sau mai mici de foame, odata ajunsi maturi, pe banii lor, fac tot posibilul pentru a manca din belsug, un belsug al imbuibarii nesanatoase, anormale, aducator de boala si suferinta.Caci hrana are un rol, are niste regului ale alimentarii, si orice exces dauneaza. Si degeaba ne amagim numind: “o mica placere a vietii” imbuibarea, caci pana la urma hrana trebuie sa ne sustina viata, nu placerea.