Mai toate religiile lumii pun un mare accent pe rugaciune. Crestinismul, desi impartit in mii de culte (biserici) considera rugaciunea ca fiind esentiala pentru viata de credinta.
Acest model de rugaciune cuprinde atat multumire fata de Dumnezeu cat si recunosterea faptului ca Dumnezeu este Tatal nostru iar noi trebuie sa fim precum copiii Sai, niste copii ascultatori si dependeti de El, asa cum orice copil depinde de parintele sau. De asemenea, cererea in rugaciune trebuie sa fie umila, cerand Tatalui nostru doar cele trebuincioase, nu castiguri de bani sau averi, sau cine stie ce alte lucruri ce intr-un final ar putea duce la nimicirea sufletului nostru.
In rugaciune trebuie sa cerem iertarea greselilor noastre conditionata de faptul ca si noi, la randul nostru trebuie, avem obligatia de a ierta pe cei ce ne gresec noua. Spre incheierea rugaciunii Tatal nostru, o cerere de a nu ne lasa sa cadem prada ispitelor si ajutorul ceresc pentru ca noi insine sa nu mergem in calea ispitelor. Si de asemenea, rugacinea catre Tata de a ne izbavi de cel rau. In incheiere, slava lui Dumnezeu care are toata puterea, slava, imparatia. Amin.
Acesta este modelul de unde fiecare credincios se poate inspira. Insa repetarea cuvant cu cuvant a acestei rugaciuni, invatata pe dinafara intocmai precum o poezie, nu are nici o valoare, poate doar artistica. Caci rugaciunea trebuie sa fie o rugaciune, o ruga, o comunicare cu divinitatea, o comunicare in care spunem ceva, ceva ce dorim, simtim, si pe care Dumnezeu sa o primeasca de la noi, nu de la altii, nu prin cuvintele altora.
Desi exista mii de carti de rugaciune, cu rugaciuni gata facute doar sa fie recitite, si desi exista mii de carti care explica cum ar trebui sa ne rugam, totusi, in Biblie gasim cea mai simpla exemplificare a rugaciunii, oferita de insusi Hristos in rugaciunea Tatal nostru.
Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi;
Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin! – Matei 6 =9-13
Acest model de rugaciune cuprinde atat multumire fata de Dumnezeu cat si recunosterea faptului ca Dumnezeu este Tatal nostru iar noi trebuie sa fim precum copiii Sai, niste copii ascultatori si dependeti de El, asa cum orice copil depinde de parintele sau. De asemenea, cererea in rugaciune trebuie sa fie umila, cerand Tatalui nostru doar cele trebuincioase, nu castiguri de bani sau averi, sau cine stie ce alte lucruri ce intr-un final ar putea duce la nimicirea sufletului nostru.
In rugaciune trebuie sa cerem iertarea greselilor noastre conditionata de faptul ca si noi, la randul nostru trebuie, avem obligatia de a ierta pe cei ce ne gresec noua. Spre incheierea rugaciunii Tatal nostru, o cerere de a nu ne lasa sa cadem prada ispitelor si ajutorul ceresc pentru ca noi insine sa nu mergem in calea ispitelor. Si de asemenea, rugacinea catre Tata de a ne izbavi de cel rau. In incheiere, slava lui Dumnezeu care are toata puterea, slava, imparatia. Amin.
Acesta este modelul de unde fiecare credincios se poate inspira. Insa repetarea cuvant cu cuvant a acestei rugaciuni, invatata pe dinafara intocmai precum o poezie, nu are nici o valoare, poate doar artistica. Caci rugaciunea trebuie sa fie o rugaciune, o ruga, o comunicare cu divinitatea, o comunicare in care spunem ceva, ceva ce dorim, simtim, si pe care Dumnezeu sa o primeasca de la noi, nu de la altii, nu prin cuvintele altora.
Comments