MOMENTUL POTRIVIT
Dincolo de faptul evident că fumatul nu-ţi face bine şi deci acum e timpul să te laşi, cred că alegerea momentului este importantă. Societatea tratează fumatul cu frivolitate, socotindu-l un obicei cam dezgustător care îţi poate afecta sănătatea. Nu e adevărat. Fumatul este o adicţie, o boală şi ucigaşul numărul unu în societatea noastră. Dacă fumătorii rămân dependenţi, se petrec lucruri cumplite. Alegerea momentului în care să te laşi e importantă pentru că îţi dă dreptul la o vindecare adecvată.
Mai întâi, identifică momentele sau ocaziile în care ţi se pare absolut necesar să fumezi. Dacă eşti om de afaceri şi nutreşti iluzia că fumatul te eliberează de stres, alege o perioadă mai lejeră – cel mai bine, vacanţa. Dacă fumezi mai ales în perioadele plictisitoare sau de relaxare, procedează pe dos. Oricum, ia lucrurile în serios şi transformă acest eveniment în momentul cel mai important al vieţii tale.
Pregăteşte-te pentru un interval de circa trei săptămâni şi încearcă să anticipezi orice întâmplare care te-ar putea face să eşuezi. Evenimente precum Crăciunul sau o nuntă n-ar trebui să te descurajeze, cu condiţia să le anticipezi şi să n-ai sentimentul că vei fi privat de ceva. Nu încerca să reduci numărul de ţigări între timp, căci asta nu-ţi va crea decât iluzia că ţigara e plăcută. Dimpotrivă, bagă-ţi pe gât cât mai multe porcării, o să te ajute. În timp ce fumezi ultima ţigară, conştientizează mirosul şi gustul rău şi gândeşte-te ce minunat o să fie când îţi vei îngădui să nu mai fumezi.
Orice ai face însă, nu cădea în capcana de a-ţi spune: « Nu acum. Altă dată. » - şi de a-ţi scoate povestea asta din cap. Programează acum ce vei face şi anticipează. Aminteşte-ţi că nu renunţi la nimic. Dimpotrivă: eşti pe cale să dobândeşti lucruri minunate.
Ani la rând am spus că ştiu mai multe decât oricine despre secretele fumatului. Cel mai mare secret e următorul: deşi orice fumător fumează ca să-ţi potolească pofta chimică de nicotină, nu adicţia propriu-zisă la nicotină te face să fii fumător, ci spălarea creierului provocată de această adicţie. O persoană inteligentă poate fi indusă în eroare. Dar numai un prost va mai fi indus în eroare o dată ce ştie despre ce e vorba. Din fericire, majoritatea fumătorilor nu sunt proşti, îşi închipuie doar că sunt. Fiecare fumător are propria sa variantă de spălare pe creier. De aceea pare să existe un spectru atât de larg de tipuri de fumători.
Beneficiind de mulţi ani de feedback de la prima ediţie a acestei cărţi şi ţinând cont că învăţ zilnic câte ceva nou despre fumat, am fost plăcut surprins să realizezi că filozofia propusă când am publicat cartea rămâne valabilă şi azi. N-am aflat în toţi aceşti ani decât cum să transmit ceea ce ştiam fiecărui fumător în parte. Ştiu că orice fumător nu numai că se poate lăsa uşor, dar poate chiar să găsească procesul acesta foarte agreabil. Dar, dacă nu reuşesc să-l fac pe fumător să realizeze asta, totul e inutil şi îngrozitor de frustrant.
Multă lume mi-a spus: « Sfătuieşti oamenii să fumeze în continuare atâta vreme cât citesc cartea. Asta îl face pe fumător să tărăgăneze la nesfârşit lectura sau pur şi simplu să nu termine cartea. Ar trebui să schimbi această instrucţiune. » Pare logic, dar ştiu că o instrucţiune de genul « Lasă-te acum! » i-ar face pe unii fumători să nici nu deschidă cartea.
Pe vremuri, un fumător venit să mă consulte mi-a spus: « Îmi displace profund să vă cer ajutorul. Ştiu că am o voinţă puternică. În orice altă zonă a vieţii mele am lucrurile sub control. Cum se face că alţi fumători se lasă prin propria lor voinţă, iar eu sunt nevoit să vin la dumneavoastră? » Şi a continuat: « Cred că aş putea s-o fac eu însumi, cu condiţia să pot fuma între timp! »
Pare o contradicţie, dar îl înţeleg perfect pe acel om. Credem că e foarte dificil să te laşi de fumat. De ce anume avem nevoie când trebuie să facem ceva dificil? De micul nostru prieten. Prin urmare, a te lăsa de fumat e o dublă povară. Nu numai că avem de făcut ceva dificil, dar cârja de care ne sprijinim în astfel de ocazii nu mai e disponibilă.
Doar după multă vreme mi-am dat seama că în instrucţiunea de a continua să fumezi stă toată frumuseţea metodei mele. În timp ce te laşi, poţi să fumezi. Mai întâi scapi de toate îndoielile şi fricile, iar când stingi ultima ţigară ai devenit deja nefumător – şi îţi place.
Singurul capitol care m-a făcut să mă îndoiesc serios de sfatul meu iniţial a fost acesta, referitor la momentul potrivit. Spuneam mai devreme că dacă legi fumatul în primul rând de situaţiile stresante de la serviciu, atunci trebuie să alegi o vacanţă ca să încerci să te laşi – şi viceversa. De fapt, nu asta e calea cea mai uşoară. Calea cea mai uşoară e să alegi momentul cel mai dificil – fie el social, de stres, de concentrare sau de plictiseală. O dată ce ai dovedit că poţi înfrunta viaţa, bucurându-te de ea, în situaţia cea mai rea cu putinţă, orice altă situaţie devine uşoară. Însă dacă ţi-aş da o asemenea instrucţiune, ai mai încerca măcar să te laşi de fumat?
Dă-mi voie să folosesc o analogie. Soţia mea şi cu mine vrem să înotăm împreună. Ajungem la bazin deodată, dar înotăm rareori împreună. Ea îşi afundă în apă un picior şi abia peste jumătate de oră înoată. Eu nu suport această tortură lentă. Ştiu dinainte că la un moment dat, indiferent cât de rece e apa, va trebui să-mi iau inima-n dinţi. Aşa că am învăţat să aleg calea uşoară: mă bag dintr-o dată în apă. Ei bine, dacă mi-ar veni ideea să-i spun soţiei mele că dacă nu se bagă dintr-o dată în apă n-o să mai înoate deloc, ştiu că într-adevăr nu va mai înota deloc. Ai înţeles cum stau lucrurile!
Din feedbackul pe care l-am primit, ştiu că mulţi fumători folosesc sfatul privind momentul potrivit ca să amâne ziua pe care ei şi-o imaginează nefastă. M-am gândit cândva să folosesc trucul din capitolul despre avantajele fumatului. Ceva de genul: « Momentul e foarte important, aşa că în capitolul următor o să-ţi spun când este cel mai bine să-ţi programezi încercarea de a te lăsa de fumat. » Dai pagina şi găseşti un singur cuvânt uriaş: ACUM. Este, într-adevăr, cel mai bun sfat, dar o să-l urmezi?
Acesta e aspectul cel mai subtil al capcanei fumatului. Când există un stres veritabil în viaţa noastră, nu e momentul să ne lăsăm, iar când n-avem nici un stres n-avem chef să ne lăsăm.
Pune-ţi următoarele întrebări:
Când ai fumat prima ţigară, ai hotărât oare că vei continua să fumezi tot restul vieţii, zi de zi, tot timpul, fără să te poţi opri niciodată?
Bineînţeles că nu!
Şi atunci când te opreşti? Mâine? La anul? Peste doi ani?
Nu cumva exact asta te-ai întrebat când ţi-ai dat seama pentru prima oară că eşti dependent? Speri oare că într-o bună zi te vei trezi dimineaţa şi pur şi simplu n-o să mai vrei să fumezi? Nu te mai amăgi! Eu am aşteptat 33 de ani să se întâmple treaba asta. Când eşti dependent de un drog, devii din ce în ce mai dependent, nu mai puţin dependent. Crezi că-ţi va fi uşor mâine? Te amăgeşti în continuare. Dacă n-o poţi face azi, de ce crezi că o să-ţi fie mai uşor mâine? Ai de gând să aştepţi până faci o boală fatală? N-ar mai avea nici un rost.
Adevărata capcană este credinţa că momentul potrivit nu e acum – că va fi mai uşor mâine, întotdeauna mâine.
Credem că ducem o viaţă stresantă. Nu e adevărat. Am eliminat stresul veritabil din viaţa noastră. Când pleci de acasă nu ţi-e teamă că vei fi atacat de animale sălbatice. Cei mai mulţi dintre noi nu avem grija următoarei mese sau a unui acoperiş deasupra capului. Dar ia gândeşte-te la viaţa unui animal sălbatic. Ori de câte ori iese din vizuină, iepurele are de înfruntat un întreg Vietnam. Şi se descurcă. Are adrenalină şi alţi hormoni – ceea ce avem şi noi, oamenii.
În urmă cu câţiva ani, mi se părea că am pe cap toate grijile din lume. Aveam gânduri de sinucidere – nu în sensul că îmi venea să mă arunc de la etaj, ci că eram convins că fumatul mă va ucide curând. Îmi spuneam că fără ţigară, fără această cârjă, viaţa nu merită trăită. Nu-mi dădeam seama că absolut orice te doboară atunci când eşti deprimat. Azi mă simt din nou ca un adolescent. Şi un singur lucru mi-a schimbat viaţa: am ieşit din infernul fumatului.
Ştiu, e un clişeu să spui: « Dacă n-ai sănătate, n-ai nimic », dar este adevărul adevărat. Credeam mai demult că fanaticii fitnessului sunt nişte proşti. Obişnuiam să spun că mai există şi altceva pe lume decât să fii în formă: există băutura şi ţigara. E o absurditate. Când te simţi puternic fizic şi mental, poţi să te bucuri de suişurile vieţii şi să-i înfrunţi coborâşurile. Confundăm responsabilitatea cu stresul. Responsabilitatea devine stresantă numai când nu te simţi îndeajuns de puternic ca s-o înfrunţi. Richard Burton-ii acestei lumi sunt oameni puternici fizic şi mental. Ceea ce îi distruge nu e stresul din orice viaţă, slujba sau bătrâneţea, ci aşa-numitele cârje la care apelează – simple iluzii. Din păcate, aceste cârje ucid.
Priveşte lucrurile în felul următor. Ai hotărât deja că n-ai să rămâi în capcană tot restul vieţii. Deci la un moment dat, fie că îţi va fi uşor sau greu, va trebui să te eliberezi. Fumatul nu e un obicei sau o plăcere. Este adicţie la drog şi boală. Am stabilit deja că nu-ţi va fi nicidecum mai uşor să te laşi mâine – dimpotrivă, va deveni tot mai greu. Când ai de-a face cu o boală care se înrăutăţeşte pe zi ce trece, momentul să scapi de ea e ACUM. Sau cât de aproape de acum eşti în stare. Gândeşte-te ce plăcut va fi să te bucuri de tot restul vieţii fără umbra aceea neagră, din ce în ce mai copleşitoare. Iar dacă îmi urmezi toate instrucţiunile, nici măcar nu va trebui să aştepţi cinci zile. Nu numai că îţi va fi uşor după ce stingi ultima ţigară: ÎŢI VA PLĂCEA!
Dincolo de faptul evident că fumatul nu-ţi face bine şi deci acum e timpul să te laşi, cred că alegerea momentului este importantă. Societatea tratează fumatul cu frivolitate, socotindu-l un obicei cam dezgustător care îţi poate afecta sănătatea. Nu e adevărat. Fumatul este o adicţie, o boală şi ucigaşul numărul unu în societatea noastră. Dacă fumătorii rămân dependenţi, se petrec lucruri cumplite. Alegerea momentului în care să te laşi e importantă pentru că îţi dă dreptul la o vindecare adecvată.
Mai întâi, identifică momentele sau ocaziile în care ţi se pare absolut necesar să fumezi. Dacă eşti om de afaceri şi nutreşti iluzia că fumatul te eliberează de stres, alege o perioadă mai lejeră – cel mai bine, vacanţa. Dacă fumezi mai ales în perioadele plictisitoare sau de relaxare, procedează pe dos. Oricum, ia lucrurile în serios şi transformă acest eveniment în momentul cel mai important al vieţii tale.
Pregăteşte-te pentru un interval de circa trei săptămâni şi încearcă să anticipezi orice întâmplare care te-ar putea face să eşuezi. Evenimente precum Crăciunul sau o nuntă n-ar trebui să te descurajeze, cu condiţia să le anticipezi şi să n-ai sentimentul că vei fi privat de ceva. Nu încerca să reduci numărul de ţigări între timp, căci asta nu-ţi va crea decât iluzia că ţigara e plăcută. Dimpotrivă, bagă-ţi pe gât cât mai multe porcării, o să te ajute. În timp ce fumezi ultima ţigară, conştientizează mirosul şi gustul rău şi gândeşte-te ce minunat o să fie când îţi vei îngădui să nu mai fumezi.
Orice ai face însă, nu cădea în capcana de a-ţi spune: « Nu acum. Altă dată. » - şi de a-ţi scoate povestea asta din cap. Programează acum ce vei face şi anticipează. Aminteşte-ţi că nu renunţi la nimic. Dimpotrivă: eşti pe cale să dobândeşti lucruri minunate.
Ani la rând am spus că ştiu mai multe decât oricine despre secretele fumatului. Cel mai mare secret e următorul: deşi orice fumător fumează ca să-ţi potolească pofta chimică de nicotină, nu adicţia propriu-zisă la nicotină te face să fii fumător, ci spălarea creierului provocată de această adicţie. O persoană inteligentă poate fi indusă în eroare. Dar numai un prost va mai fi indus în eroare o dată ce ştie despre ce e vorba. Din fericire, majoritatea fumătorilor nu sunt proşti, îşi închipuie doar că sunt. Fiecare fumător are propria sa variantă de spălare pe creier. De aceea pare să existe un spectru atât de larg de tipuri de fumători.
Beneficiind de mulţi ani de feedback de la prima ediţie a acestei cărţi şi ţinând cont că învăţ zilnic câte ceva nou despre fumat, am fost plăcut surprins să realizezi că filozofia propusă când am publicat cartea rămâne valabilă şi azi. N-am aflat în toţi aceşti ani decât cum să transmit ceea ce ştiam fiecărui fumător în parte. Ştiu că orice fumător nu numai că se poate lăsa uşor, dar poate chiar să găsească procesul acesta foarte agreabil. Dar, dacă nu reuşesc să-l fac pe fumător să realizeze asta, totul e inutil şi îngrozitor de frustrant.
Multă lume mi-a spus: « Sfătuieşti oamenii să fumeze în continuare atâta vreme cât citesc cartea. Asta îl face pe fumător să tărăgăneze la nesfârşit lectura sau pur şi simplu să nu termine cartea. Ar trebui să schimbi această instrucţiune. » Pare logic, dar ştiu că o instrucţiune de genul « Lasă-te acum! » i-ar face pe unii fumători să nici nu deschidă cartea.
Pe vremuri, un fumător venit să mă consulte mi-a spus: « Îmi displace profund să vă cer ajutorul. Ştiu că am o voinţă puternică. În orice altă zonă a vieţii mele am lucrurile sub control. Cum se face că alţi fumători se lasă prin propria lor voinţă, iar eu sunt nevoit să vin la dumneavoastră? » Şi a continuat: « Cred că aş putea s-o fac eu însumi, cu condiţia să pot fuma între timp! »
Pare o contradicţie, dar îl înţeleg perfect pe acel om. Credem că e foarte dificil să te laşi de fumat. De ce anume avem nevoie când trebuie să facem ceva dificil? De micul nostru prieten. Prin urmare, a te lăsa de fumat e o dublă povară. Nu numai că avem de făcut ceva dificil, dar cârja de care ne sprijinim în astfel de ocazii nu mai e disponibilă.
Doar după multă vreme mi-am dat seama că în instrucţiunea de a continua să fumezi stă toată frumuseţea metodei mele. În timp ce te laşi, poţi să fumezi. Mai întâi scapi de toate îndoielile şi fricile, iar când stingi ultima ţigară ai devenit deja nefumător – şi îţi place.
Singurul capitol care m-a făcut să mă îndoiesc serios de sfatul meu iniţial a fost acesta, referitor la momentul potrivit. Spuneam mai devreme că dacă legi fumatul în primul rând de situaţiile stresante de la serviciu, atunci trebuie să alegi o vacanţă ca să încerci să te laşi – şi viceversa. De fapt, nu asta e calea cea mai uşoară. Calea cea mai uşoară e să alegi momentul cel mai dificil – fie el social, de stres, de concentrare sau de plictiseală. O dată ce ai dovedit că poţi înfrunta viaţa, bucurându-te de ea, în situaţia cea mai rea cu putinţă, orice altă situaţie devine uşoară. Însă dacă ţi-aş da o asemenea instrucţiune, ai mai încerca măcar să te laşi de fumat?
Dă-mi voie să folosesc o analogie. Soţia mea şi cu mine vrem să înotăm împreună. Ajungem la bazin deodată, dar înotăm rareori împreună. Ea îşi afundă în apă un picior şi abia peste jumătate de oră înoată. Eu nu suport această tortură lentă. Ştiu dinainte că la un moment dat, indiferent cât de rece e apa, va trebui să-mi iau inima-n dinţi. Aşa că am învăţat să aleg calea uşoară: mă bag dintr-o dată în apă. Ei bine, dacă mi-ar veni ideea să-i spun soţiei mele că dacă nu se bagă dintr-o dată în apă n-o să mai înoate deloc, ştiu că într-adevăr nu va mai înota deloc. Ai înţeles cum stau lucrurile!
Din feedbackul pe care l-am primit, ştiu că mulţi fumători folosesc sfatul privind momentul potrivit ca să amâne ziua pe care ei şi-o imaginează nefastă. M-am gândit cândva să folosesc trucul din capitolul despre avantajele fumatului. Ceva de genul: « Momentul e foarte important, aşa că în capitolul următor o să-ţi spun când este cel mai bine să-ţi programezi încercarea de a te lăsa de fumat. » Dai pagina şi găseşti un singur cuvânt uriaş: ACUM. Este, într-adevăr, cel mai bun sfat, dar o să-l urmezi?
Acesta e aspectul cel mai subtil al capcanei fumatului. Când există un stres veritabil în viaţa noastră, nu e momentul să ne lăsăm, iar când n-avem nici un stres n-avem chef să ne lăsăm.
Pune-ţi următoarele întrebări:
Când ai fumat prima ţigară, ai hotărât oare că vei continua să fumezi tot restul vieţii, zi de zi, tot timpul, fără să te poţi opri niciodată?
Bineînţeles că nu!
Şi atunci când te opreşti? Mâine? La anul? Peste doi ani?
Nu cumva exact asta te-ai întrebat când ţi-ai dat seama pentru prima oară că eşti dependent? Speri oare că într-o bună zi te vei trezi dimineaţa şi pur şi simplu n-o să mai vrei să fumezi? Nu te mai amăgi! Eu am aşteptat 33 de ani să se întâmple treaba asta. Când eşti dependent de un drog, devii din ce în ce mai dependent, nu mai puţin dependent. Crezi că-ţi va fi uşor mâine? Te amăgeşti în continuare. Dacă n-o poţi face azi, de ce crezi că o să-ţi fie mai uşor mâine? Ai de gând să aştepţi până faci o boală fatală? N-ar mai avea nici un rost.
Adevărata capcană este credinţa că momentul potrivit nu e acum – că va fi mai uşor mâine, întotdeauna mâine.
Credem că ducem o viaţă stresantă. Nu e adevărat. Am eliminat stresul veritabil din viaţa noastră. Când pleci de acasă nu ţi-e teamă că vei fi atacat de animale sălbatice. Cei mai mulţi dintre noi nu avem grija următoarei mese sau a unui acoperiş deasupra capului. Dar ia gândeşte-te la viaţa unui animal sălbatic. Ori de câte ori iese din vizuină, iepurele are de înfruntat un întreg Vietnam. Şi se descurcă. Are adrenalină şi alţi hormoni – ceea ce avem şi noi, oamenii.
În urmă cu câţiva ani, mi se părea că am pe cap toate grijile din lume. Aveam gânduri de sinucidere – nu în sensul că îmi venea să mă arunc de la etaj, ci că eram convins că fumatul mă va ucide curând. Îmi spuneam că fără ţigară, fără această cârjă, viaţa nu merită trăită. Nu-mi dădeam seama că absolut orice te doboară atunci când eşti deprimat. Azi mă simt din nou ca un adolescent. Şi un singur lucru mi-a schimbat viaţa: am ieşit din infernul fumatului.
Ştiu, e un clişeu să spui: « Dacă n-ai sănătate, n-ai nimic », dar este adevărul adevărat. Credeam mai demult că fanaticii fitnessului sunt nişte proşti. Obişnuiam să spun că mai există şi altceva pe lume decât să fii în formă: există băutura şi ţigara. E o absurditate. Când te simţi puternic fizic şi mental, poţi să te bucuri de suişurile vieţii şi să-i înfrunţi coborâşurile. Confundăm responsabilitatea cu stresul. Responsabilitatea devine stresantă numai când nu te simţi îndeajuns de puternic ca s-o înfrunţi. Richard Burton-ii acestei lumi sunt oameni puternici fizic şi mental. Ceea ce îi distruge nu e stresul din orice viaţă, slujba sau bătrâneţea, ci aşa-numitele cârje la care apelează – simple iluzii. Din păcate, aceste cârje ucid.
Priveşte lucrurile în felul următor. Ai hotărât deja că n-ai să rămâi în capcană tot restul vieţii. Deci la un moment dat, fie că îţi va fi uşor sau greu, va trebui să te eliberezi. Fumatul nu e un obicei sau o plăcere. Este adicţie la drog şi boală. Am stabilit deja că nu-ţi va fi nicidecum mai uşor să te laşi mâine – dimpotrivă, va deveni tot mai greu. Când ai de-a face cu o boală care se înrăutăţeşte pe zi ce trece, momentul să scapi de ea e ACUM. Sau cât de aproape de acum eşti în stare. Gândeşte-te ce plăcut va fi să te bucuri de tot restul vieţii fără umbra aceea neagră, din ce în ce mai copleşitoare. Iar dacă îmi urmezi toate instrucţiunile, nici măcar nu va trebui să aştepţi cinci zile. Nu numai că îţi va fi uşor după ce stingi ultima ţigară: ÎŢI VA PLĂCEA!
- In sfarsit, nefumator - Avertisment final
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 45
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 44
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 43
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 42
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 41
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 40
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 39
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 38
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 37
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 36
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 35
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 34
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 33
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 32
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 31
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 30
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 29
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 28
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 27
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 26
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 25
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 24
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 23
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 22
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 21
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 20
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 19
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 18
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 17
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 16
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 15
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 14
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 13
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 12
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 11
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 10
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 9
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 8
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 7
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 6
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 5
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 4
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 3
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 2
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 1
- In sfarsit, nefumator - Introducere
- In sfarsit, nefumator - Avertizment
- In sfarsit, nefumator - Prefaţă
Comments