Cauta

Sunday, 27 September 2015

In sfarsit, nefumator - "Metoda usoara a lui Allen Carr” - Capitolul 45

SĂ PUNEM CAPĂT ACESTUI SCANDAL



 După părerea mea, fumatul e cel mai mare scandal din societatea noastră – mai mare decât armele nucleare.

 Dacă armele nucleare nu intră în funcţiune, nu ne confruntăm cu nici o problemă. Cei care pledează pentru înarmarea nulceară pot continua să spună cu îngâmfare că «menţin pacea». Dacă intră în funcţiune, vor rezolva problema fumatului şi orice altă problemă, iar bonusul politicienilor va fi acela că nu se va mai afla nimeni pe planetă care sa spună: «Aţi greşit» (mă întreb dacă nu cumva politicienii susţin înarmarea nucleară din cauza asta).

Totuşi, chiar dacă nu sunt deloc de acord cu armele nucleare, cel puţin asemenea decizii se iau cu bună credinţă, în ideea că ajută omenirea. Însă, în ce priveşte fumatul, adevărul e bine cunoscut. În timpul primului război mondial, e posibil ca oamemi să fi crezut realmente că ţigara îţi dă curaj şi încredere în sine. Astăzi autorităţile ştiu că asta e o minciună. Ca dovadă, priveşte cu atenţie publicitatea pentru ţigări din zilele noastre. N-ai să vezi afirmaţii legate de relaxare şi de plăcere. Se vorbeşte numai despre calitatea tutunului. De ce ne-am face griji pentru calitatea unei otrăvi?


Ipocrizia atinge cote incredibile. Societatea e îngrijorata de « aurolaci » şi dependenţii de heroină. În comparaţie cu fumatul, aceste probleme sunt absolut minore. 60% din populaţia Marii Britanii are adicţie la nicotină şi majoritatea îşi cheltuieşte aproape toţi banii de buzunar pe ţigări. Anual, zeci de mii de oameni îşi distrug viaţa devenind dependenţi. Fumatul e de departe cel mai mare ucigaş în societatea noastră, şi totuşi aduce cei mai mulţi bani Trezoreriei: 8 miliarde de lire sterline pe an câştigate de pe urma nefericiţilor cu adicţie la nicotină. lar imperiilor tutunului li se permite să cheltuiască 120 de milioane de lire sterline pe an ca să facă publicitate acestei mizerii...

Cu o inteligenţă diabolică, firmele producătoare de ţigări tipăresc pe pachete acel avertisment privind sănătatea, iar guvernul cheltuieşte o nimica toată pe campanii TV având ca temă spaima de cancer, respiraţia urât mirositoare şi amputaţiile de picioare, după care se justifică moral spunând: «V-am avertizat că e periculos. Dumneavoastră a1egeţi.» Fumătorul are de ales în aceeaşi măsură ca dependentul de heroină. Fumătorii nu hotărăsc să devină dependenţi; sunt atraşi pe nesimţite într-o capcană subtilă. Dacă fumătorii ar putea alege, singurii fumători de mâine ar fi tinerii care se apucă azi de fumat, având convingerea că sunt capabili să se oprească oricând doresc.

Dacă ceri ajutorul unui medic, fie îţi spune: «Lasă-te, te omori singur», ceea ce ştii deja, fie îţi prescrie o altă formă de adicţie la nicotină, care nu numai că te costă, dar conţine însuşi drogul de care încerci să scapi

Campaniile al căror scop este să înfricoşeze nu îi ajută pe fumători. Le îngreunează situaţia: de frică, fumătorii au nevoie să fumeze şi mai mult.  Nici măcar nu-i împiedică pe tineri să devină dependenţi. Ei ştiu că ţigările te omoară, dar ştiu şi că o singură ţigară e inofensivă. Iar cum fumatul e atât de răspândit, mai devreme sau mai târziu, sub presiunea semenilor sau din curiozitate, adolescentul va încerca o unică ţigară. Şi pentru că gustul e oribil, va deveni probabil dependent.

De ce permitem ca acest scandal să continue? De ce nu face guvernul o campanie antifumat aşa cum trebuie? De ce nu spune că nicotina e un drog şi o otravă mortală şi că n-ai nevoie în general decât de o singură ţigara ca să devii dependent?

Crezi, poate, că exagerez. Nici vorbă. Tatăl meu a murit la 50 de ani şi un pic din cauza fumatului; era un bărbat viguros şi ar fi putut trăi şi astăzi. Cred că eu însumi am fost la un pas de moarte între 40 şi 50 de ani, deşi moartea mea ar fi fost pusă pe seama unei hemoragii cerebrale, nu a fumatului. Astăzi vin la mine oameni pe care fumatul i-a transformat, sau e pe cale să-i transforme, în invalizi. Ai în mod sigur astfel de exemple şi printre propriile cunoştinţe.

Se simte o adiere de schimbare în societatea noastră. S-a format un bulgăre de zăpadă pe care sper că această carte îl va preface într-o avalanşă.

No comments:

Post a Comment

Comentariile spam, cele ce fac reclame sau cele ce aduc jigniri, instigari la violenta sau ura de rasa, si fara a ne limita la atat, tot ce nu este potrivit pentru un comentariu nu va fi aprobat.

Popular Posts