Cauta

Sunday, 27 September 2015

In sfarsit, nefumator - "Metoda usoara a lui Allen Carr” - Capitolul 39

MOMENTUL REVELAŢIEI



 Momentul revelaţiei vine de obicei cam la trei săptămâni după ce te-ai lăsat de fumat. Cerul pare să devină mai luminos şi, când s-a terminat definitiv cu spălarea creierului, în loc să-ţi spui că n-ai nevoie să fumezi, îţi dai seama dintr-o dată că ultima verigă a plesnit şi că te poţi bucura de tot restul vieţii fără să mai ai nevoie vreodată de ţigară. De obicei, în acest punct începi să-i priveşti pe ceilalţi fumători ca pe nişte indivizi demni de milă.

Fumătorii care au folosit Metoda voinţei nu trăiesc în general acest moment pentru că, deşi se bucură că au devenit nefumători, îşi continuă viaţa crezând că fac un sacrificiu.


Cu cât ai fumat mai mult, cu atât e mai minunat acest moment – şi durează o viaţă întreagă.

Cred că am avut foarte mult noroc în viaţa aceasta, şi unele momente au fost minunate, dar cel mai minunat a fost momentul revelaţiei. În cazul tuturor celorlalte, deşi îmi aduc aminte că erau fericite, nu pot retrăi deplin senzaţia. Însă bucuria de a nu mai trebui să fumez nu mă părăseşte niciodată. Dacă sunt vreodată cu moralul la pământ şi am nevoie de un stimulent, pur şi simplu mă gândesc ce bine e să nu mai fiu dependent de ţigara aceea nenorocită. Jumătate din cei care mă contactează după ce s-au lăsat de fumat spun exact acelaşi lucru. Doamne ! Ce bucurie te aşteaptă !

În plus, după un feedback de 12 ani, atât în urma cărţii cât şi a şedinţelor mele de consiliere, m-am convins că în majoritatea cazurilor momentul revelaţiei vine nu după trei săptămâni, cum spuneam mai sus, ci după câteva zile.

În cazul meu a avut loc înainte să sting ultima ţigară. Iar în primele mele şedinţe de consiliere, din perioada « între patru ochi », încă mai înainte să se termine şedinţa, fumătorul îmi spunea adesea ceva de genul : « Nu mai trebuie să adaug nimic, Allen. Totul mi-e atât de limpede, încât ştiu că n-o să mai fumez niciodată. » În cazul şedinţelor de grup, am învăţat să discern momentul revelaţiei fără ca vreun fumător să-mi spună ceva. Şi, judecând după scrisorile pe care le primesc, acelaşi lucru se întâmplă frecvent la citirea cărţii.

În principiu, dacă urmezi toate instrucţiunile şi înţelegi până la capăt psihologia, ar trebui să ţi se întâmple şi ţie imediat.

Astăzi, le spun fumătorilor în şedinţele de consiliere că e nevoie de cam cinci zile ca să treacă senzaţia fizică de abstinenţă şi de trei săptămâni ca să te eliberezi complet. Într-un fel îmi displace să dau asemenea indicaţii. Pot apărea două probleme. Prima este că induc în mintea oamenilor sugestia că vor avea de suferit o perioadă de cinci zile/trei săptămâni. A doua este că fostul fumător ar putea să-şi spună: «  Dacă pot supravieţui cinci zile sau trei săptămâni, după aceea sper că mă voi simţi formidabil! » Numai că s-ar putea să aibă cinci zile sau trei săptămâni plăcute, urmate de una dintre acele zile dezastruoase care-i fac praf atât pe nefumători, cât şi pe fumători şi care n-au nici o legătură cu fumatul, ci cu alţi factori din viaţa noastră. Iată-l pe fostul nostru fumător aşteptând momentul revelaţiei şi trăind, în schimb, un moment de depresie...S-ar putea să-şi piardă încrederea.

Pe de altă parte, dacă nu dau nici o indicaţie, fostul fumător ar putea să-şi petreacă restul vieţii neaşteptând să i se întâmple nimic, deşi nu mai fumează. Bănuiesc că acesta e cazul majorităţii fumătorilor care se lasă cu  Metoda voinţei.

Lumea mă întreabă adesea ce semnificaţie au cele cinci zile şi cele trei săptămâni. Sunt pur şi simplu nişte intervale inventate de mine ? Nu. Evident, nu sunt definite riguros, însă reflectă informaţiile pe care le-am adunat de-a lungul anilor. Cam la cinci zile după ce s-a lăsat, fostul fumător nu mai are, drept principală preocupare mentală, fumatul. Majoritatea foştilor fumători trăiesc atunci momentul revelaţiei. Ce se întâmplă de obicei ? Te afli într-una din acele situaţii stresante (sau ocazii de socializare) în care altădată nu te puteai descurca (sau bucura) fără o ţigară. Şi dintr-o dată realizezi nu numai că te descurci sau te bucuri, dar că gândul de-a aprinde o ţigară nici măcar nu ţi-a trecut prin cap. Din acest punct încolo, nu mai există obstacole. Ştii că eşti liber.

Am observat în timpul tentativelor mele precedente de a folosi Metoda voinţei – şi datorită feedbackului din partea altor fumători – că eventualul eşec se produce cam la trei săptămâni după ce te-ai lăsat de fumat. Ce se întâmplă ? Cred că, în general, după trei săptămâni simţi că ai pierdut dorinţa de ţigară. Trebuie să ţi-o demonstrezi, aşa că aprinzi una. Are un gust straniu. Ţi-ai dovedit că ai scăpat. Dar în acelaşi timp ai introdus o nouă doză de nicotină în corp, iar de trei săptămâni corpul tău era înfometat de nicotină. De îndată ce stingi ţigara, nicotina începe să-ţi părăsească organismul. Şi o voce mititică îţi spune : « N-ai scăpat. Mai vrei una. » Nu aprinzi imediat altă ţigară fiindcă nu vrei să devii din nou dependent. Laşi să treacă destul timp ca să nu fii în pericol. Când eşti din nou tentat, poţi să-ţi spui : « N-am redevenit dependent, deci nu fac nimic rău dacă mai fumez o ţigară. » Ai luat-o deja în jos, pe panta alunecoasă.

Secretul este să nu aştepţi momentul revelaţiei, ci să-ţi dai seama că, o dată ce ai stins ultima ţigară, gata, s-a terminat. Ai făcut deja ce trebuia. Ai tăiat aprovizionarea cu nicotină. Nici o forţă din lumea asta nu te poate împiedica să fii liber dacă tu însuţi nu te întristezi sau nu aştepţi revelaţia. Du-te şi bucură-te de viaţă. Procedează cum trebuie de la început. În felul acesta, vei trăi momentul curând.

No comments:

Post a Comment

Comentariile spam, cele ce fac reclame sau cele ce aduc jigniri, instigari la violenta sau ura de rasa, si fara a ne limita la atat, tot ce nu este potrivit pentru un comentariu nu va fi aprobat.

Popular Posts