SINISTRA CAPCANĂ
Fumatul este cea mai subtilă şi mai sinistră capcană pe care au conceput-o, unindu-şi forţele, omul şi natura. Mai întâi, ce anume ne face să cădem în ea? Milioanele de adulţi care deja fumează. Ei ne avertizează chiar că e un obicei mizerabil, dezgustător, care până la urmă ne va distruge şi ne va costa o avere, dar noi nu putem crede că nu le place. Unul dintre aspectele cele mai triste ale fumatului este că trebuie să ne străduim mult ca să devenim dependenţi.
E singura capcană din natură care nu amăgeşte, n-are momeală. Mecanismul care închide capcana nu este faptul că ţigările au un gust minunat, ci faptul că au un gust groaznic. Dacă prima ţigară ar avea gust bun, s-ar declanşa soneriile de alarmă şi, fiind creaturi inteligente, am putea pricepe de ce jumătate din populaţia adultă plăteşte bani grei ca să se otrăvească singură. Dar pentru că prima ţigară are un gust groaznic, mintea noastră fragedă se linişteşte, crezând că nu vom deveni niciodată dependenţi. De vreme ce nu ne place, ne gândim, putem să ne oprim când vrem.
Ţigara e singurul drog din lume care te împiedică să-ţi atingi scopul. Băieţii încep de obicei să fumeze pentru că vor să pară duri – în genul lui Humphrey Bogart sau Clint Eastwood. Dar ultimul lucru pe care-l simţi la prima ţigară e duritatea masculină. Nu îndrăzneşti să tragi fumul în piept, iar dacă fumezi prea mult începi să ai ameţeli şi apoi să-ţi fie greaţă. Nu vrei decât să fugi de lângă ceilalţi băieţi şi să arunci naibii porcăriile alea.
Scopul fetelor este să devină nişte tinere doamne sofisticate. Le-am văzut cu toţii pufăind uşor din ţigară şi arătând absolut ridicol. Când băieţii învaţă în sfârşit stilul dur, iar fetele pe cel sofisticat, şi unii, şi ceilalte şi-ar dori să nu se fi apucat niciodată de fumat. Mă întreb dacă femeile au vreodată un look sofisticat când fumează sau dacă nu cumva e vorba de o născocire a imaginaţiei noastre, indusă de reclamele pentru ţigări…
Apoi ne petrecem viaţa încercând să ne explicăm de ce facem asta, spunându-le copiilor noştri să nu cadă în capcana fumatului şi, din când în când, încercând să scăpăm noi înşine din ea.
Capcana e astfel concepută încât încercăm să ne lăsăm de fumat în perioadele de stres, fie că acesta se referă la sănătate, la lipsa de bani ori la sentimentul că celorlalţi le e silă de noi. De îndată ce ne lăsăm însă, stresul creşte (teama de chinurile abstinenţei ) şi lucrul pe care ne bizuim ca să atenuăm stresul (vechiul nostru sprijin, ţigara) nu ne mai este la îndemână.
După câteva zile de tortură, hotărâm că am ales un moment nepotrivit. Trebuie să aşteptăm o perioadă fără stres, dar de îndată ce o avem motivul de a ne lăsa dispare. Oricum, perioada aceea nu vine de fapt niciodată, pentru că, de la bun început, credem că viaţa noastră va fi tot mai stresantă. O dată ce nu mai suntem ocrotiţi de părinţi, trebuie să ne găsim o casă, după care urmează ratele, copiii, slujbele tot mai grele ş.a.m.d. Iată încă o iluzie. Adevărul este că perioadele cele mai stresante pentru orice fiinţă umană sunt prima copilărie şi adolescenţa. Confundăm responsabilitatea cu stresul. Viaţa unui fumător devine în mod automat mai stresantă, pentru că ţigara nu relaxează şi nu atenuează stresul, aşa cum încearcă să te convingă societatea. Dimpotrivă : te face de fapt să devii mai nervos şi mai stresat.
Chiar şi acei fumători care scapă de sinistrul obicei (majoritatea fac asta o dată sau de mai multe ori în cursul vieţii) trăiesc de obicei liniştiţi şi fericiţi până când, într-o bună zi, devin din nou dependenţi.
Toată povestea asta cu fumatul e ca şi cum ai rătăci într-un uriaş labirint. De îndată ce păşim în labirint, mintea ni se înceţoşează şi ne petrecem restul vieţii încercând să găsim ieşirea. Mulţi dintre noi reuşesc până la urmă – doar ca să se rătăcească din nou, ceva mai târziu.
Am încercat timp de 33 de ani să scap de labirint. La fel ca toţi fumătorii, nu puteam să-l înţeleg. Totuşi, graţie unor împrejurări neobişnuite, pentru care n-am nici un merit, am vrut să ştiu de ce fusese mai devreme atât de greu să mă las, pentru ca, o dată ce în sfârşit am reuşit, să fie nu numai uşor, ci şi plăcut.
De când nu mai fumez, hobby-ul şi apoi profesia mea a fost să rezolv numeroasele enigme ale fumatului. Este un puzzle complex şi interesant şi, asemenea cubului lui Rubik, aproape imposibil de rezolvat. Şi totuşi, dacă ştii soluţia, e uşor! Iar eu deţin soluţia. Te voi conduce spre ieşirea din labirint şi voi avea grijă să nu te mai rătăceşti niciodată. Tot ce trebuie să faci este să urmezi instrucţiunile. Dacă greşeşti o dată drumul, celelalte instrucţiuni nu mai au nici un rost.
Te asigur că oricine se poate lăsa uşor de fumat, dar mai întâi să stabilim nişte lucruri. Nu, nu mă refer la lucrurile acelea înfricoşătoare. Sunt sigur că le ştii deja. Există suficiente informaţii despre nocivitatea fumatului. Dacă ar fi avut efect asupra ta, deja te-ai fi lăsat. Vreau să stanilim altceva : de ce ni se pare greu să ne lăsăm? Ca să răspundem la această întrebare, trebuie să ştim adevăratul motiv pentru care încă fumăm.
Fumatul este cea mai subtilă şi mai sinistră capcană pe care au conceput-o, unindu-şi forţele, omul şi natura. Mai întâi, ce anume ne face să cădem în ea? Milioanele de adulţi care deja fumează. Ei ne avertizează chiar că e un obicei mizerabil, dezgustător, care până la urmă ne va distruge şi ne va costa o avere, dar noi nu putem crede că nu le place. Unul dintre aspectele cele mai triste ale fumatului este că trebuie să ne străduim mult ca să devenim dependenţi.
E singura capcană din natură care nu amăgeşte, n-are momeală. Mecanismul care închide capcana nu este faptul că ţigările au un gust minunat, ci faptul că au un gust groaznic. Dacă prima ţigară ar avea gust bun, s-ar declanşa soneriile de alarmă şi, fiind creaturi inteligente, am putea pricepe de ce jumătate din populaţia adultă plăteşte bani grei ca să se otrăvească singură. Dar pentru că prima ţigară are un gust groaznic, mintea noastră fragedă se linişteşte, crezând că nu vom deveni niciodată dependenţi. De vreme ce nu ne place, ne gândim, putem să ne oprim când vrem.
Ţigara e singurul drog din lume care te împiedică să-ţi atingi scopul. Băieţii încep de obicei să fumeze pentru că vor să pară duri – în genul lui Humphrey Bogart sau Clint Eastwood. Dar ultimul lucru pe care-l simţi la prima ţigară e duritatea masculină. Nu îndrăzneşti să tragi fumul în piept, iar dacă fumezi prea mult începi să ai ameţeli şi apoi să-ţi fie greaţă. Nu vrei decât să fugi de lângă ceilalţi băieţi şi să arunci naibii porcăriile alea.
Scopul fetelor este să devină nişte tinere doamne sofisticate. Le-am văzut cu toţii pufăind uşor din ţigară şi arătând absolut ridicol. Când băieţii învaţă în sfârşit stilul dur, iar fetele pe cel sofisticat, şi unii, şi ceilalte şi-ar dori să nu se fi apucat niciodată de fumat. Mă întreb dacă femeile au vreodată un look sofisticat când fumează sau dacă nu cumva e vorba de o născocire a imaginaţiei noastre, indusă de reclamele pentru ţigări…
Apoi ne petrecem viaţa încercând să ne explicăm de ce facem asta, spunându-le copiilor noştri să nu cadă în capcana fumatului şi, din când în când, încercând să scăpăm noi înşine din ea.
Capcana e astfel concepută încât încercăm să ne lăsăm de fumat în perioadele de stres, fie că acesta se referă la sănătate, la lipsa de bani ori la sentimentul că celorlalţi le e silă de noi. De îndată ce ne lăsăm însă, stresul creşte (teama de chinurile abstinenţei ) şi lucrul pe care ne bizuim ca să atenuăm stresul (vechiul nostru sprijin, ţigara) nu ne mai este la îndemână.
După câteva zile de tortură, hotărâm că am ales un moment nepotrivit. Trebuie să aşteptăm o perioadă fără stres, dar de îndată ce o avem motivul de a ne lăsa dispare. Oricum, perioada aceea nu vine de fapt niciodată, pentru că, de la bun început, credem că viaţa noastră va fi tot mai stresantă. O dată ce nu mai suntem ocrotiţi de părinţi, trebuie să ne găsim o casă, după care urmează ratele, copiii, slujbele tot mai grele ş.a.m.d. Iată încă o iluzie. Adevărul este că perioadele cele mai stresante pentru orice fiinţă umană sunt prima copilărie şi adolescenţa. Confundăm responsabilitatea cu stresul. Viaţa unui fumător devine în mod automat mai stresantă, pentru că ţigara nu relaxează şi nu atenuează stresul, aşa cum încearcă să te convingă societatea. Dimpotrivă : te face de fapt să devii mai nervos şi mai stresat.
Chiar şi acei fumători care scapă de sinistrul obicei (majoritatea fac asta o dată sau de mai multe ori în cursul vieţii) trăiesc de obicei liniştiţi şi fericiţi până când, într-o bună zi, devin din nou dependenţi.
Toată povestea asta cu fumatul e ca şi cum ai rătăci într-un uriaş labirint. De îndată ce păşim în labirint, mintea ni se înceţoşează şi ne petrecem restul vieţii încercând să găsim ieşirea. Mulţi dintre noi reuşesc până la urmă – doar ca să se rătăcească din nou, ceva mai târziu.
Am încercat timp de 33 de ani să scap de labirint. La fel ca toţi fumătorii, nu puteam să-l înţeleg. Totuşi, graţie unor împrejurări neobişnuite, pentru care n-am nici un merit, am vrut să ştiu de ce fusese mai devreme atât de greu să mă las, pentru ca, o dată ce în sfârşit am reuşit, să fie nu numai uşor, ci şi plăcut.
De când nu mai fumez, hobby-ul şi apoi profesia mea a fost să rezolv numeroasele enigme ale fumatului. Este un puzzle complex şi interesant şi, asemenea cubului lui Rubik, aproape imposibil de rezolvat. Şi totuşi, dacă ştii soluţia, e uşor! Iar eu deţin soluţia. Te voi conduce spre ieşirea din labirint şi voi avea grijă să nu te mai rătăceşti niciodată. Tot ce trebuie să faci este să urmezi instrucţiunile. Dacă greşeşti o dată drumul, celelalte instrucţiuni nu mai au nici un rost.
Te asigur că oricine se poate lăsa uşor de fumat, dar mai întâi să stabilim nişte lucruri. Nu, nu mă refer la lucrurile acelea înfricoşătoare. Sunt sigur că le ştii deja. Există suficiente informaţii despre nocivitatea fumatului. Dacă ar fi avut efect asupra ta, deja te-ai fi lăsat. Vreau să stanilim altceva : de ce ni se pare greu să ne lăsăm? Ca să răspundem la această întrebare, trebuie să ştim adevăratul motiv pentru care încă fumăm.
- In sfarsit, nefumator - Avertisment final
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 45
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 44
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 43
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 42
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 41
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 40
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 39
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 38
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 37
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 36
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 35
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 34
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 33
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 32
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 31
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 30
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 29
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 28
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 27
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 26
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 25
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 24
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 23
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 22
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 21
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 20
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 19
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 18
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 17
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 16
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 15
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 14
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 13
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 12
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 11
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 10
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 9
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 8
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 7
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 6
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 5
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 4
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 3
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 2
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 1
- In sfarsit, nefumator - Introducere
- In sfarsit, nefumator - Avertizment
- In sfarsit, nefumator - Prefaţă
Comments