Cauta

Sunday, 27 September 2015

In sfarsit, nefumator - "Metoda usoara a lui Allen Carr” - Capitolul 42

2 ANI DE FEEDBACK



Am astăzi 12 ani de feedback de la prima ediţie a acestei cărţi, un feedback obţinut atât de la cei pe care i-am consiliat, cât şi de la cititori. La început am avut de luptat. Aşa-zişii specialişti au strâmbat din nas auzind de metoda mea. Azi vin la şedinţele mele de consiliere fumători din toată lumea şi, în rândul participanţilr, profesia medicală este reprezentată în mai mare măsură decât orice altă profesie. Cartea este deja considerată în Marea Britanie cel mai eficient sprijin pentru a te lăsa de fumat, iar reputaţia ei se extinde rapid în toată lumea.

Nu sunt un filantrop. Lupta mea – pe care, accentuez asta, nu o duc împotriva fumătorilor, ci împotriva capcanei nicotinei – are o motivaţie pur egoistă : îmi place. Ori de câte ori aud de un fumător scăpat din închisoare simt o mare bucurie, chiar dacă n-am nici o contribuţie. Vă închipuiţi ce bucurie imensă mi-au provocat miile de scrisori de recunoştinţă pe care le-am primit de-a lungul anilor.


Am fost încercat însă şi de frustrare. Frustrarea e determinată îndeosebi de două categorii principale de fumători. Sunt afectat, mai întâi, de acei fumători cărora le e uşor să se lase, dar, în ciuda avertismentului din capitolul precedent, devin din nou dependenţi şi descoperă că nu mai reuşesc a doua oară. Este valabil nu numai pentru cititorii cărţii, ci şi pentru cei pe care-i consiliez.

În urmă cu câţiva ani, m-a sunat un bărbat. Era disperat. Ca să spun tot adevărul, plângea. Mi-a spus: « Vă plătesc 1 000 de lire dacă mă puteţi ajuta să nu mai fumez o săptămână. Ştiu că dacă supravieţuiesc o săptămână voi fi în stare să mă las. » I-am răspuns că am un tarif fix şi nu va fi nevoie de mai mult. A participat la o şedinţă de grup şi, spre marea lui surpriză, i-a fost uşor să se lase. Mi-a trimis o frumoasă scrisoare de mulţumire.

Practic, ultimul lucru pe care-l spun foştilor fumători când închei şedinţa: « Ţineţi minte, nu mai trebuie să fumaţi niciodată vreo ţigară. » Acel bărbat spusese : « Nu te teme, Allen. Dacă reuşesc să mă las, e sigur că n-am să mai fumez niciodată. »

Mi-am dat seama că avertismentul nu fusese înregistrat realmente. Am spus: « Ştiu că asta crezi acum, dar ce-ai să crezi peste şase luni ? »

Mi-a răspuns : « N-am să mai fumez niciodată, punct. »

Cam peste un an, m-a sunat iar : « Allen, am fumat o ţigară mică de foi la Crăciun şi acum sunt iar la 40 pe zi »

« Ţii minte când mi-ai telefonat prima oară ?, l-am întrebat. Urai într-atât fumatul, încât voiai să-mi dai 1 000 de lire dacă te făceam să te laşi o săptămână. »

« Ţin minte. Era o tâmpenie. »

« Ţii minte că mi-ai promis că n-o să mai fumezi niciodată ? »

« Da. Sunt un idiot. »

E ca şi cum ai găsi pe cineva stând până-n gât într-o mlaştină, gata să se ducă la fund. Îl tragi afară, el ţi-e recunoscător şi peste şase luni ajunge din nou în mlaştină.

În mod ironic, când bărbatul cu pricina a participat la altă şedinţă de consiliere, mi-a spus : « N-o să-ţi vină să crezi ! I-am oferit fiului meu 1 000 de lire dacă până la 21 de ani nu se apucă de fumat. Şi i-am dat banii. Are acum 22 de ani Şi pufăie ca o locomotivă. Cum poate fi aşa tâmpit? »

I-am zis : « Nu înţeleg de ce îl faci tâmpit. Cel puţin s-a ferit de capcană 22 de ani şi nu ştie în ce mizerie s-a băgat. Dumneata ai ştiut şi n-ai supravieţuit fără ţigară decât un an. »

Fumătorii cărora le e uşor să se lase şi apoi se reapucă reprezintă o problemă specială. Şi totuşi, când devii liber, TE ROG, TE IMPLOR, NU FACE ACEEAŞI GREŞEALĂ. Fumătorii cred că asemenea oameni se reapucă de fumat pentru că sunt încă dependenţi şi tânjesc după ţigară. În realitate, le este atât de uşor să se lase încât îşi pierd teama de fumat. Îşi spun : « O să fumez doar una. Chiar dacă devin din nou dependent, o să-mi fie uşor să mă las din nou. »

Mă tem că lucrurile nu stau aşa. E uşor să te laşi de fumat, dar este imposibil să controlezi dependenţa. Singurul gest esenţial pentru a deveni nefumător este să nu fumezi.

În cealaltă categorie de fumători care-mi produce frustrare intră cei prea înfricoşaţi ca să încerce să se lase şi cei care se lasă, dar trebuie să lupte din răsputeri. Principalele dificultăţi par a fi următoarele :

1.  Frica de eşec. Nu e ruşinos să eşuezi, în schimb să nu încerci e pur şi simplu o prostie. Priveşte lucrurile astfel : n-ai de ce să te ascunzi. Singurul lucru rău care se poate întâmpla este să eşuezi, caz în care nu stai mai rău ca acum. Gândeşte-te însă ce minunat ar fi să reuşeşti ! Dacă nu încerci, îţi validezi eşecul.

2.  Grija că intri în panică şi că vei fi nefericit. Nu te mai gândi la aşa ceva. Mai bine întreabă-te : ce lucru groaznic ţi s-ar putea întâmpla dacă n-ai mai fuma niciodată altă ţigară ? Absolut nici unul. Se vor întâmpla lucruri groaznice dacă o faci. Oricum, panica e provocată de ţigări şi dispare repede. Cel mai mare câştig este să scapi de teama aceea. Chiar îţi închipui că fumătorii admit să li se amputeze braţele şi picioarele doar pentru plăcerea pe care o au când fumează ? Dacă te simţi invadat de panică, respiraţia adâncă te va ajuta. Dacă eşti în compania altora, care te descurajează, pleacă de lângă ei. Refugiază-te în garaj, într-un birou gol, oriunde poţi.

Dacă îţi vine să plângi, nu trebuie să-ţi fie ruşine. Plânsul e felul naturii de a elibera tensiunea. Oricine se simte mai bine după un plâns serios. Suntem făcuţi să ne arătăm emoţiile, nu să le îngropăm în noi. Ţipă, strigă, tăvăleşte-te pe jos. Dă cu pumnii în ceva. Consideră-ţi lupta un meci de box în care nu poţi pierde.

Nimeni nu poate opri timpul. Cu fiece clipă, micul monstru dinăuntrul tău se stinge. Bucură-te de victoria inevitabilă.

3. A nu urma instrucţiunile. Pare de necrezut, dar unii fumători îmi spun : « Metoda dumitale n-a mers în cazul meu », după care îmi povestesc cum au ignorat nu numai o instrucţiune, ci pe aproape toate. (Pentru ca totul să fie clar, voi face lista lor la sfârşitul capitolului.)

4. A înţelege greşit instrucţiunile. Problemele principale par să fie următoarele :

 a) « Nu pot să nu mă mai gândesc la fumat .» Fireşte că nu poţi, iar dacă încerci vei declanşa o fobie şi vei fi nefericit. E ca atunci când te străduieşti să adormi noaptea : cu cât te străduieşti mai tare, cu atât ţi-e mai greu . Eu mă gândesc la fumat cam 90% din timp. Ce anume gândeşti e important. Dacă te gândeşti : « Ce poftă am de o ţigară » sau « Când o să scap ? », vei fi nefericit. Dacă te gândeşti : « Bravo mie ! Am devenit liber ! », ai să fii fericit.

 b) « Când moare micul monstru ? »Nicotina îţi părăseşte corpul foarte repede. Însă este imposibil de prezis când va dispărea uşoara senzaţie fizică a lipsei de nicotină. Acea senzaţie de gol şi de nesiguranţă este identică practic cu cea de foame, depresie sau stres. De aceea fumătorii care se lasă cu Metoda voinţei nu sunt niciodată absolut siguri că au scăpat. Chiar şi când corpul a încetat să sufere de lipsa nicotinei, dacă le este foame sau sunt stresaţi, creierul lor continuă să spună : « Asta înseamnă că vrei o ţigară. » Secretul este că n-ai nevoie să aştepţi dispariţia dorinţei de nicotină, dorinţa este atât de slabă, încât aproape n-o percepi. O percepi doar prin senzaţia că vrei o ţigară. După ce pleci de la dentist şi ştii că a fost ultima şedinţă, aştepţi ca maxilarul să nu te mai doară ? Fireşte că nu. Îţi vezi de treabă. Chiar dacă maxilarul te mai doare, te simţi uşurat.

 c) Aşteptarea momentului revelaţiei. Dacă-l aştepţi, declanşezi altă fobie. Odată m-am lăsat de fumat trei săptămâni cu Metoda voinţei. M-am întâlnit cu un vechi prieten din vremea şcolii, fost fumător. « Ei, cum îţi merge ? », m-a întrebat.

« Am supravieţuit trei săptămâni”, i-am răspuns.

« Ce vrei să spui ? »

« Am reuşit să nu fumez trei săptămâni. »

« Şi ce ai de gând ?, mi-a zis el. Să supravieţuieşti tot restul vieţii ? Ce mai aştepţi ? Ai reuşit. Eşti nefumător. »

Mi-am zis : « Are perfectă dreptate. Ce mai aştept? » Din păcate, pentru că pe atunci nu înţelesesem complet natura capcanei, m-am reapucat curând, însă n-am uitat argumentul. Devii nefumător când stingi ultima ţigară. Important este să fii un nefumător fericit de la bun început.

 d) « Încă tânjesc după ţigară. » În cazul acesta eşti ilogic. Cum se poate să declari : « Vreau să fiu nefumător. » şi după aceea să spui : « Vreau o ţigară. »? Te contrazici singur. Dacă spui : « Vreau o ţigară », spui de fapt « Vreau să fiu fumător ». Nefumătorii nu vor ţigări. Ştii deja ce vrei să devii, aşa că nu te mai pedepsi.

 e) « Viaţa mea s-a terminat. » De ce? Tot ce ai de făcut e să nu te mai sufoci singur. Nu să nu mai trăieşti. Ascultă, totul e foarte simplu. În următoarele câteva zile, în viaţa ta va exista o traumă uşoară. Corpul tău va suferi o agravare aproape imperceptibilă a senzaţiei lipsei de nicotină. Acum, ţine minte : nu stai mai rău ca în alte dăţi. Ai suferit de asta toată viaţa ta de fumător ori de câte ori dormeai, mergeai la biserică, la supermarket sau la bibliotecă. Nu părea să te deranjeze când erai fumător, iar dacă nu încetezi acum vei suferi de treaba asta tot restul vieţii. Plăcerea unei mese, a unei băuturi, a unei întâlniri cu prietenii nu stă în ţigară, din contră, ţigara o distruge. Chiar şi în timp ce corpul tău tânjeşte încă după nicotină, mesele şi ocaziile sociale sunt minunate. Viaţa este minunată. Du-te la petreceri, chiar dacă sunt 20 de fumători acolo. Aminteşte-ţi că nu tu eşti cel privat de ceva, ei sunt. Oricare dintre ei ar vrea cu disperare să fie în locul tău. Bucură-te că eşti în centrul atenţiei. Lăsatul de fumat e un subiect superb de conversaţie, mai ales când fumătorii văd că eşti vesel şi fericit. Îşi vor spune că eşti un personaj incredibil. Esenţialul este să te bucuri de viată imediat. Nu trebuie să-i invidiezi. Ei te vor invidia pe tine.

 f) « Sunt nefericit şi nervos. » Eşti aşa pentru că nu mi-ai urmat instrucţiunile. Descoperă care dintre ele. Unii oameni înţeleg şi sunt convinşi de tot ce le spun – şi totuşi pornesc cu un sentiment de sfârşit de lume şi de melancolie, ca şi cum s-ar întâmpla ceva groaznic. Faci nu numai ce doreşti tu, ci şi ce doreşte să facă orice fumător de pe planetă. Cu orice metodă s-ar lăsa de fumat, fostul fumător încearcă să obţină o anume stare de spirit, astfel încât, ori de câte ori se gândeşte la fumat, să-şi spună : « Bravo mie ! Sunt liber ! » Dacă acesta e ţelul tău, ce mai aştepţi ? Porneşte cu această stare de spirit şi n-o mai pierde niciodată. Restul cărţii te va face să înţelegi de ce nu există altă posibilitate.


LISTA INSTRUCŢIUNILOR

Dacă le urmezi, nu poţi eşua.

Promite-ţi solemn că niciodată, orice s-ar întâmpla, nu vei fuma, mesteca sau suge nimic care conţine nicotină – şi ţine-te de cuvânt.

Să-ţi fie limpede : nu renunţi la absolut nimic. Nu vreau să spun doar că-ţi va fi mai bine, fiind nefumător (ai ştiut asta întotdeauna), nici nu vreau să spun că, deşi nu există vreun motiv raţional să fumezi, obţii pesemne o plăcere sau un sprijin de la ţigară, căci altfel n-ai mai fuma. Ce vreau să spun este că fumatul nu reprezintă o plăcere sau un sprijin veritabil. Este doar o iluzie, ca şi lovitul capului de perete ca să simţi o plăcere când n-o mai faci.

Nu există ceea ce se cheamă fumător învederat. Eşti doar una dintre persoanele nenumărate care au căzut în această capcană subtilă. La fel ca nenumăraţi foşti fumători care credeau cândva că nu se pot elibera, te-ai eliberat.

Dacă vreodată în viaţă vei cântări argumentele pro şi contra fumat, concluzia va fi întotdeauna, fără umbră de îndoială « Lasă-te. Eşti un prost. » Nimic n-o va schimba. Întotdeauna a fost aşa şi va rămâne aşa întotdeauna. De vreme ce ai luat decizia corectă, nu te tortura vreodată punând-o la îndoială.

Nu încerca să nu te gândeşti la fumat sau nu te speria dacă te gândeşti la asta în permanenţă. Însă ori de câte ori te gândeşti la fumat – azi, mâine, tot restul vieţii – spune-ţi : « Bravo mie ! Sunt nefumător ! »

Nu folosi nici o formă de substituit, nu purta asupra ta ţigări, nu evita fumătorii, nu îţi schimba stilul de viaţă în nici un fel doar pentru că te-ai lăsat de fumat. Dacă urmezi instrucţiunile de mai sus, vei trăi curând momentul revelaţiei. Dar :

Nu aştepta sosirea acestui moment. Vezi-ţi de viaţa ta obişnuită. Bucură-te de clipele bune, descurcă-te cu cele rele. Vei descoperi că momentul revelaţiei soseşte atunci imediat.


No comments:

Post a Comment

Comentariile spam, cele ce fac reclame sau cele ce aduc jigniri, instigari la violenta sau ura de rasa, si fara a ne limita la atat, tot ce nu este potrivit pentru un comentariu nu va fi aprobat.

Popular Posts