LA CE RENUNŢ?
La absolut nimic! Ne e greu să renunţăm la fumat dintr-un singur motiv: teama. Teama că suntem privaţi de o plăcere sau de un sprijin. Teama că anumite situaţii plăcute nu vor mai fi niciodată la fel. Teama că nu von fi în stare să facem faţă situaţiilor stresante.
Cu alte cuvinte, sub efectul spălării creierului, ne amăgim că avem în noi o slăbiciune sau că există ceva în ţigară care ne trebuie negreşit, iar când ne vom lăsa de fumat va apărea un gol.
Un lucru trebuie să-ţi fie clar: ţigările nu umplu nici un gol. Dimpotrivă, chiar ele îl produc!
Corpul nostru este cel mai sofisticat sistem de pe pământ. Indiferent în ce crezi – în Dumnezeu, într-un proces de selecţie naturală sau într-o combinaţie a lor – creatorul ori mecanismul care a proiectat corpul nostru este de o mie de ori mai eficient decât omul! Omul nu poate crea nici măcar o celulă vie, ce să mai vorbim de miracolul văzului, al reproducerii, de sistemul circulator sau de creier. Dacă Dumnezeu sau procesul ar fi vrut să fumăm, ne-ar fi echipat cu un dispozitiv de filtrare, astfel ca otrăvurile să nu intre în corp, şi cu un coş prin care să iasă fumul.
Corpul nostru este prevăzut de fapt cu dispozitive de alarmă – tuse, ameţeală, greaţă etc. – pe care le ignorăm, punându-ne în pericol.
Adevărul cel minunat este că nu există nimic la care să renunţăm. O dată ce ai expulzat acel mic monstru din organism şi ai scăpat de spălarea creierului, nu vei mai vrea ţigara şi nici nu vei mai avea nevoie de ea.
Ţigara nu sporeşte savoarea unei mese. O distruge. Îţi distruge simţul gustului şi al mirosului. Observă, într-un restaurant, cum fumează fumătorii între feluri. Nu masa le face plăcere, nu pot aştepta să se termine, căci ea se pune în calea ţigării. Mulţi dintre ei îşi aprind ţigara deşi ştiu că îi deranjează pe nefumători. Nu e vorba de impoliteţe, pur şi simplu, se simt groaznic fără ţigară. Sunt între ciocan şi nicovală. Ori se abţin şi se simt mizerabil fiindcă nu fumează, ori fumează şi se simt mizerabil fiindcă îi agresează pe ceilalţi, îi cuprinde vinovăţia şi se autodispreţuiesc pentru ceea ce fac.
Observă-i pe fumători la o recepţie oficială, când trebuie să aştepte momentul toastului. Mulţi par să aibă vezica urinară suspect de slabă – şi se strecoară afară, ca să tragă câteva fumuri. Abia atunci vezi fumatul drept ceea ce este: o adicţie în toată puterea cuvântului. Fumătorii nu fumează de plăcere. Fumează pentru că se simt mizerabil dacă n-o fac.
Cum mulţi dintre noi începem să fumăm când ne aflăm în societate şi suntem încă tineri şi timizi, dobândim convingerea că nu ne putem bucura de asemenea ocazii în lipsa ţigării. E o prostie. Ţigara îţi distruge încrederea în tine însuţi. Cea mai evidentă dovadă a fricii pe care ţigara o inoculează fumătorului este efectul ei asupra femeilor. Practic toate femeile îşi îngrijesc minuţios înfăţişarea. Nu le-ar trece prin minte să vină la o petrecere cu haine murdare şi mirosind urât. Şi totuşi, faptul că respiraţia lor are un iz de scrumieră nespălată nu pare să le împiedice defel să fumeze. Ştiu că le deranjează foarte tare – multe femei îşi detestă mirosul părului şi al hainelor – şi totuşi nu le împiedică. Aşa de mare e frica pe care acest drog cumplit i-o inoculează fumătorului.
Ţigările nu te ajută când eşti în societate – dimpotrivă.Nu e nici o bucurie să te străduieşti să ţii paharul într-o mână şi ţigara în cealaltă, să te ocupi de scrumieră şi să faci dispărute chiştoacele, să nu sufli fumul în nasul persoanei cu care stai de vorbă, să te întrebi dacă ceilalţi îţi simt mirosul gurii sau îţi observă dinţii pătaţi.
Nu numai că nu renunţi la nimic, dar ai de câştigat lucruri minunate. Când fumătorii îşi pun problema să se lase, ei tind să se gândească la sănătate, la bani şi la stigmatul social. Evident, sunt chestiuni serioase şi importante, dar eu personal cred că cele mai mari avantaje sunt de ordin psihologic. Şi printre ele se numără:
revenirea curajului şi a încrederii în tine însuţi
eliberarea din sclavie
risipirea acelor umbre cumplite cuibărite în minte, a căror sursă e conştiinţa faptului că 50 dintre oameni te dispreţuiesc şi, încă mai rău, tu însuţi te dispreţuieşti.
Viaţa nu e doar mai bună când eşti nefumător, ci şi infinit mai plăcută. Nu vreau să spun numai că vei fi mai sănătos şi mai bogat. Vreau să spun că vei fi mai fericit şi că te vei bucura mult mai mult de viaţă.
Minunatele avantaje de a fi nefumător sunt discutate în capitolele următoare.
Există fumători cărora le e greu să înţeleagă noţiunea de « gol ». Analogia de mai jos îi poate ajuta.
Închipuie-ţi că ai un herpes pe faţă. Iar eu am un unguent miraculos şi îţi spun: « Încearcă-l. » Îţi pui unguent şi herpesul dispare imediat. Dar reapare peste o săptămână. Mă întrebi: « Mai ai unguentul acela? » Iar eu îţi răspund: « Ia tubul. S-ar putea să ai nevoie şi altă dată. » Aplici unguentul. Şi, ca prin farmec, herpesul dispare din nou. De fiecare dată când reapare, e tot mai mare şi mai dureros, iar intervalele în care unguentul are efect se tot scurtează. Până la urmă, herpesul îţi acoperă toată faţa şi durerea devine chinuitoare. Acum reapare din jumătate în jumătate de oră. Ştii că unguentul îl va face să dispară temporar, dar ai început să fii foarte îngrijorat. Dacă herpesul se va întinde pe tot corpul? Dacă nu va mai dispărea deloc? Aşa că mergi la doctor. Însă doctorul nu te poate vindeca. Încerci tot felul de remedii, dar nimic nu are efect cu excepţia acelui unguent miraculos.
Acum eşti complet dependent de substanţa cu pricina. Nu ieşi niciodată din casă înainte de a te asigura că ai la tine un tub. Dacă mergi în străinătate, iei în bagaj mai multe tuburi. Acum, pe lângă grijile legate de sănătate, eşti nevoit să-mi plăteşti şi 100 de lire sterline pe tub. N-ai de ales, aşa că-mi dai banii.
Într-o bună zi, citeşti în ziar că nu eşti singurul cu această suferinţă. Iar farmaciştii au descoperit că unguentul nu vindecă de fapt herpesul. Doar îl împinge sub piele. Mai mult, unguentul îl agravează. Ca să scapi de herpes nu trebuie decât să nu mai foloseşti unguentul. Şi, dacă ai răbdare, până la urmă herpesul va dispărea.
Te-ai simţi mizerabil? Bineînţeles că nu. Ai avut o problemă gravă, pe care ai crezut-o fără soluţie. Dar acum ai găsit soluţia. Chiar dacă herpesului i-ar lua un an întreg ca să dispară complet, în fiecare zi, văzându-l cum se vindecă, ţi-ai spune: « Ce miracol! Nu mai sunt condamnat la moarte… »
Aceasta a fost miracolul pe care l-am trăit când am stins ultima ţigară. Dar să clarificăm ceva în povestea cu herpesul şi unguentul. Herpesul nu e o metaforă pentru cancerul de plămâni, pentru ateroscleroză, emfizem pulmonar, anghină pectorală, astm cronic, bronşită sau boală coronariană. Nu e o metaforă pentru banii duşi pe apa sâmbetei, pentru respiraţia urât mirositoare şi dinţii pătaţi, pentru starea letargică, pentru hârâiala din piept şi tuse, pentru anii în care ne sufocăm singuri întrebându-ne de ce o facem, pentru momentele în care suntem pedepsiţi, căci nu ni se permite să fumăm. Şi nu e vorba nici de dispreţul nefumătorilor sau, şi mai grav, de faptul că noi înşine ne dispreţuim. Toate acestea sunt doar un « supliment » la herpes. Herpesul este ceea ce ne face să fim opaci la tot ce-am înşirat înainte. Este senzaţia de panică a acelui: « Vreau o ţigară! » Nefumătorii nu au o asemenea senzaţie. Boala cea mai gravă de care suferim e frica, iar câştigul cel mai mare pe care-l vom dobândi este eliberarea de frică.
Parcă se ridicase, dintr-o dată, stratul gros de ceaţă care-mi învăluia mintea. Vedeam cât se poate de limpede că senzaţia de panică a dorinţei de ţigară nu era vreo slăbiciune a mea sau vreun atribut magic, propriu al ţigării. Era provocată de prima ţigară, iar fiecare din următoarele, în loc să atenueze senzaţia, o declanşa din nou. Şi în acelaşi timp vedeam cum toţi ceilalţi « fericiţi » fumători trec prin acelaşi coşmar ca mine. Toţi născocind false argumente ca să-şi justifice cât de cât prostia.
E atât de plăcut să fii liber!
La absolut nimic! Ne e greu să renunţăm la fumat dintr-un singur motiv: teama. Teama că suntem privaţi de o plăcere sau de un sprijin. Teama că anumite situaţii plăcute nu vor mai fi niciodată la fel. Teama că nu von fi în stare să facem faţă situaţiilor stresante.
Cu alte cuvinte, sub efectul spălării creierului, ne amăgim că avem în noi o slăbiciune sau că există ceva în ţigară care ne trebuie negreşit, iar când ne vom lăsa de fumat va apărea un gol.
Un lucru trebuie să-ţi fie clar: ţigările nu umplu nici un gol. Dimpotrivă, chiar ele îl produc!
Corpul nostru este cel mai sofisticat sistem de pe pământ. Indiferent în ce crezi – în Dumnezeu, într-un proces de selecţie naturală sau într-o combinaţie a lor – creatorul ori mecanismul care a proiectat corpul nostru este de o mie de ori mai eficient decât omul! Omul nu poate crea nici măcar o celulă vie, ce să mai vorbim de miracolul văzului, al reproducerii, de sistemul circulator sau de creier. Dacă Dumnezeu sau procesul ar fi vrut să fumăm, ne-ar fi echipat cu un dispozitiv de filtrare, astfel ca otrăvurile să nu intre în corp, şi cu un coş prin care să iasă fumul.
Corpul nostru este prevăzut de fapt cu dispozitive de alarmă – tuse, ameţeală, greaţă etc. – pe care le ignorăm, punându-ne în pericol.
Adevărul cel minunat este că nu există nimic la care să renunţăm. O dată ce ai expulzat acel mic monstru din organism şi ai scăpat de spălarea creierului, nu vei mai vrea ţigara şi nici nu vei mai avea nevoie de ea.
Ţigara nu sporeşte savoarea unei mese. O distruge. Îţi distruge simţul gustului şi al mirosului. Observă, într-un restaurant, cum fumează fumătorii între feluri. Nu masa le face plăcere, nu pot aştepta să se termine, căci ea se pune în calea ţigării. Mulţi dintre ei îşi aprind ţigara deşi ştiu că îi deranjează pe nefumători. Nu e vorba de impoliteţe, pur şi simplu, se simt groaznic fără ţigară. Sunt între ciocan şi nicovală. Ori se abţin şi se simt mizerabil fiindcă nu fumează, ori fumează şi se simt mizerabil fiindcă îi agresează pe ceilalţi, îi cuprinde vinovăţia şi se autodispreţuiesc pentru ceea ce fac.
Observă-i pe fumători la o recepţie oficială, când trebuie să aştepte momentul toastului. Mulţi par să aibă vezica urinară suspect de slabă – şi se strecoară afară, ca să tragă câteva fumuri. Abia atunci vezi fumatul drept ceea ce este: o adicţie în toată puterea cuvântului. Fumătorii nu fumează de plăcere. Fumează pentru că se simt mizerabil dacă n-o fac.
Cum mulţi dintre noi începem să fumăm când ne aflăm în societate şi suntem încă tineri şi timizi, dobândim convingerea că nu ne putem bucura de asemenea ocazii în lipsa ţigării. E o prostie. Ţigara îţi distruge încrederea în tine însuţi. Cea mai evidentă dovadă a fricii pe care ţigara o inoculează fumătorului este efectul ei asupra femeilor. Practic toate femeile îşi îngrijesc minuţios înfăţişarea. Nu le-ar trece prin minte să vină la o petrecere cu haine murdare şi mirosind urât. Şi totuşi, faptul că respiraţia lor are un iz de scrumieră nespălată nu pare să le împiedice defel să fumeze. Ştiu că le deranjează foarte tare – multe femei îşi detestă mirosul părului şi al hainelor – şi totuşi nu le împiedică. Aşa de mare e frica pe care acest drog cumplit i-o inoculează fumătorului.
Ţigările nu te ajută când eşti în societate – dimpotrivă.Nu e nici o bucurie să te străduieşti să ţii paharul într-o mână şi ţigara în cealaltă, să te ocupi de scrumieră şi să faci dispărute chiştoacele, să nu sufli fumul în nasul persoanei cu care stai de vorbă, să te întrebi dacă ceilalţi îţi simt mirosul gurii sau îţi observă dinţii pătaţi.
Nu numai că nu renunţi la nimic, dar ai de câştigat lucruri minunate. Când fumătorii îşi pun problema să se lase, ei tind să se gândească la sănătate, la bani şi la stigmatul social. Evident, sunt chestiuni serioase şi importante, dar eu personal cred că cele mai mari avantaje sunt de ordin psihologic. Şi printre ele se numără:
revenirea curajului şi a încrederii în tine însuţi
eliberarea din sclavie
risipirea acelor umbre cumplite cuibărite în minte, a căror sursă e conştiinţa faptului că 50 dintre oameni te dispreţuiesc şi, încă mai rău, tu însuţi te dispreţuieşti.
Viaţa nu e doar mai bună când eşti nefumător, ci şi infinit mai plăcută. Nu vreau să spun numai că vei fi mai sănătos şi mai bogat. Vreau să spun că vei fi mai fericit şi că te vei bucura mult mai mult de viaţă.
Minunatele avantaje de a fi nefumător sunt discutate în capitolele următoare.
Există fumători cărora le e greu să înţeleagă noţiunea de « gol ». Analogia de mai jos îi poate ajuta.
Închipuie-ţi că ai un herpes pe faţă. Iar eu am un unguent miraculos şi îţi spun: « Încearcă-l. » Îţi pui unguent şi herpesul dispare imediat. Dar reapare peste o săptămână. Mă întrebi: « Mai ai unguentul acela? » Iar eu îţi răspund: « Ia tubul. S-ar putea să ai nevoie şi altă dată. » Aplici unguentul. Şi, ca prin farmec, herpesul dispare din nou. De fiecare dată când reapare, e tot mai mare şi mai dureros, iar intervalele în care unguentul are efect se tot scurtează. Până la urmă, herpesul îţi acoperă toată faţa şi durerea devine chinuitoare. Acum reapare din jumătate în jumătate de oră. Ştii că unguentul îl va face să dispară temporar, dar ai început să fii foarte îngrijorat. Dacă herpesul se va întinde pe tot corpul? Dacă nu va mai dispărea deloc? Aşa că mergi la doctor. Însă doctorul nu te poate vindeca. Încerci tot felul de remedii, dar nimic nu are efect cu excepţia acelui unguent miraculos.
Acum eşti complet dependent de substanţa cu pricina. Nu ieşi niciodată din casă înainte de a te asigura că ai la tine un tub. Dacă mergi în străinătate, iei în bagaj mai multe tuburi. Acum, pe lângă grijile legate de sănătate, eşti nevoit să-mi plăteşti şi 100 de lire sterline pe tub. N-ai de ales, aşa că-mi dai banii.
Într-o bună zi, citeşti în ziar că nu eşti singurul cu această suferinţă. Iar farmaciştii au descoperit că unguentul nu vindecă de fapt herpesul. Doar îl împinge sub piele. Mai mult, unguentul îl agravează. Ca să scapi de herpes nu trebuie decât să nu mai foloseşti unguentul. Şi, dacă ai răbdare, până la urmă herpesul va dispărea.
Te-ai simţi mizerabil? Bineînţeles că nu. Ai avut o problemă gravă, pe care ai crezut-o fără soluţie. Dar acum ai găsit soluţia. Chiar dacă herpesului i-ar lua un an întreg ca să dispară complet, în fiecare zi, văzându-l cum se vindecă, ţi-ai spune: « Ce miracol! Nu mai sunt condamnat la moarte… »
Aceasta a fost miracolul pe care l-am trăit când am stins ultima ţigară. Dar să clarificăm ceva în povestea cu herpesul şi unguentul. Herpesul nu e o metaforă pentru cancerul de plămâni, pentru ateroscleroză, emfizem pulmonar, anghină pectorală, astm cronic, bronşită sau boală coronariană. Nu e o metaforă pentru banii duşi pe apa sâmbetei, pentru respiraţia urât mirositoare şi dinţii pătaţi, pentru starea letargică, pentru hârâiala din piept şi tuse, pentru anii în care ne sufocăm singuri întrebându-ne de ce o facem, pentru momentele în care suntem pedepsiţi, căci nu ni se permite să fumăm. Şi nu e vorba nici de dispreţul nefumătorilor sau, şi mai grav, de faptul că noi înşine ne dispreţuim. Toate acestea sunt doar un « supliment » la herpes. Herpesul este ceea ce ne face să fim opaci la tot ce-am înşirat înainte. Este senzaţia de panică a acelui: « Vreau o ţigară! » Nefumătorii nu au o asemenea senzaţie. Boala cea mai gravă de care suferim e frica, iar câştigul cel mai mare pe care-l vom dobândi este eliberarea de frică.
Parcă se ridicase, dintr-o dată, stratul gros de ceaţă care-mi învăluia mintea. Vedeam cât se poate de limpede că senzaţia de panică a dorinţei de ţigară nu era vreo slăbiciune a mea sau vreun atribut magic, propriu al ţigării. Era provocată de prima ţigară, iar fiecare din următoarele, în loc să atenueze senzaţia, o declanşa din nou. Şi în acelaşi timp vedeam cum toţi ceilalţi « fericiţi » fumători trec prin acelaşi coşmar ca mine. Toţi născocind false argumente ca să-şi justifice cât de cât prostia.
E atât de plăcut să fii liber!
- In sfarsit, nefumator - Avertisment final
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 45
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 44
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 43
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 42
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 41
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 40
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 39
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 38
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 37
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 36
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 35
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 34
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 33
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 32
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 31
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 30
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 29
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 28
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 27
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 26
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 25
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 24
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 23
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 22
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 21
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 20
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 19
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 18
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 17
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 16
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 15
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 14
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 13
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 12
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 11
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 10
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 9
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 8
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 7
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 6
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 5
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 4
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 3
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 2
- In sfarsit, nefumator - Capitolul 1
- In sfarsit, nefumator - Introducere
- In sfarsit, nefumator - Avertizment
- In sfarsit, nefumator - Prefaţă
Comments