Cauta

Sunday, 27 September 2015

In sfarsit, nefumator - "Metoda usoara a lui Allen Carr” - Capitolul 1

  OMUL CEL MAI DEPENDENT DE NICOTINA PE CARE ÎL CUNOSC



 Poate trebuia să încep prin a spune ce anume mi-a dat competenţa să scriu această carte. Nu, nu sunt medic ori psihiatru. Calificarea mea e mult mai adecvată. Am fost, vreme de 33 de ani, un fumător învederat. În ultima parte a acestei perioade fumam o sută de ţigări în zilele proaste şi niciodată mai puţin de 60.


 Am încercat de zeci de ori să mă las. Odată m-am lăsat timp de şase luni – şi totuşi îmi venea să mă urc pe pereţi, şi totuşi stăteam în apropierea fumătorilor, încercând să inspir fumul lor, şi totuşi călătoream în compartimente de tren pentru fumători.

 Pentru cei mai mulţi fumători, problema sănătăţii se pune în termenii următori: « O să mă las înainte să mi se întâmple ceva. » Atinsesem stadiul în care ştiam că fumatul mă ucide. Aveam permanent dureri de cap şi îmi venea mereu să tuşesc. Simţeam o pulsaţie continuă în vena care îmi trece vertical pe frunte şi eram absolut convins că din clipă în clipă ceva îmi va exploda în cap şi voi muri de hemoragie cerebrală. Asta mă îngrozea – şi totuşi continuam să fumez.

 Ajunsesem în stadiul în care renunţasem până şi să mă las. Nu atât pentru că îmi plăcea să fumez. Majorităţii fumătorilor li se întâmplă adesea să nutrească iluzia că le place ţigara, dar eu n-am avut niciodată această iluzie. Am detestat întotdeauna gustul şi mirosul ţigării, dar credeam că fumatul mă ajută să mă relaxez. Îmi dădea curaj şi încredere în mine însumi, iar când încercam să mă las eram nefericit; nu puteam să-mi imaginez că viaţa merită trăită fără ţigară.

 Până la urmă, soţia mea m-a trimis la un hipnoterapeut. Mărturisesc că eram cât se poate de sceptic, neştiind nimic despre hipnoză la vremea aceea. Îmi imaginam un tip gen Svengali, cu ochi pătrunzători şi ţinând în mână un pendul în mişcare. Aveam toate iluziile fireşti ale fumătorilor despre fumat, mai puţin una – ştiam că nu sunt un om lipsit de voinţă. Eram stăpân pe toate aspectele vieţii mele, însă ţigara era stăpână pe mine. Credeam că hipnoza are de-a face cu refularea dorinţelor şi, cu toate că nu mă opuneam (la fel ca majoritatea fumătorilor, voiam din toată inima să mă las), îmi spuneam că nimeni n-o să mă ducă de nas, convingându-mă că n-am nevoie de ţigară.

 Şedinţa de hipnoză a părut să fie o pierdere de timp. Hipnoterapeutul a încercat să mă facă să ridic braţele şi alte asemenea lucruri. Nimic n-a mers cum trebuia. Nu mi-am pierdut cunoştinţa. N-am intrat – sau, cel puţin, nu mi s-a părut că am intrat – în transă, şi totuşi, după şedinţa aceea, nu numai că m-am lăsat de fumat, dar am savurat lucrul acesta chiar şi în perioada de abstinenţă.

 Înainte să te repezi la cabinetul unui hipnoterapeut, dă-mi voie să-ţi explic ceva. Hipnoterapia este un mijloc de comunicare. Dacă ţi se comunică un mesaj greşit, nu te vei lăsa de fumat. Nu vreau în nici un caz să-l critic pe hipnoterapeutul meu, căci dacă n-aş fi fost la el aş fi murit. Dar totul s-a întâmplat în pofida, nu datorită lui. Nu vreau să dau impresia că resping hipnoterapia, dimpotrivă, şi eu o folosesc în consultaţiile mele. Reprezintă puterea sugestiei şi este o forţă redutabilă, care poate fi pusă în slujba binelui sau a răului. Nu consulta niciodată un hipnoterapeut dacă nu ţi-a fost recomandat personal de un om pe care-l respecţi şi în care ai încredere.

 În timpul acelor ani cumpliţi în care am fost fumător, credeam că viaţa mea depinde de ţigară şi aş fi preferat să mor decât să mă lipsesc de ea. Lumea mă întreabă astăzi dacă mai simt câteodată chinul acela straniu al lipsei de nicotină. Nu, nu l-am mai simţit niciodată – dimpotrivă! Viaţa mea a devenit minunată. Dacă fumatul m-ar fi ucis, n-aş fi avut motive să mă plâng. Am avut mare noroc, iar cel mai extraordinar lucru din viaţa mea a fost ieşirea din acel coşmar, din robia unei existenţe în care mâ distrugeam singur, în mod sistematic, plătind la propriu pentru acest privilegiu.

 Un lucru trebuie să fie clar: nu sunt nicidecum un mistic. Nu cred în vrăjitori sau în zâne bune. Am o formaţie ştiinţifică şi de aceea nu puteam înţelege caracterul magic, în aparenţă, a ceea ce mi se întâmplase. Am început să citesc despre hipnoză şi fumat. Nu părea să existe nici o explicaţie a miracolului. De ce îmi fusese atât de uşor să mă las, când mai înainte trăisem cufundat, săptămâni de-a rândul, într-o depresie cumplită?

 Mi-a luat mult timp să înţeleg, şi asta pentru că abordam lucrurile dintr-o perspectivă răsturnată. Încercam să pricep de ce îmi fusese atât de uşor să mă las de fumat, când adevărata problemă era de ce fumătorilor le este greu să se lase. Fumătorii vorbesc despre chinurile groaznice ale abstinenţei, dar eu nu trecusem prin nici un fel de chin. Nu era vorba de vreo durere fizică. Totul se petrecea în cap.

 Meseria mea de acum este să-I ajut pe oameni să-şi învingă obiceiul de a fuma. Şi am foarte mult succes. Am ajutat mii de fumători să se vindece. Şi lasă-mă să subliniez ceva de la bun început: nu există ceea ce se numeşte « fumător învederat ». Încă n-am întâlnit pe cineva care să fie atât de dependent (sau, mai bine zis, să se creadă atât de dependent) ca mine. Oricine poate nu numai să renunţe la fumat, ci şi să renunţe uşor. Teama este motivul fundamental pentru care continuăm să fumăm: teama că viaţa nu va fi atât de plăcută fără ţigară şi teama că ne va lipsi ceva. Numai că viaţa este infinit mai plăcută fără ţigară în multe privinţe, iar surplusul de sănătate, de energie şi de bogăţie sunt beneficiile cele mai mici.

 Tuturor fumătorilor le este uşor să se lase – chiar şi ţie! Nu trebuie decât să citeşti restul cărţii cu o atitudine deschisă. Cu cât vei înţelege mai mult, cu atât îţi va fi mai uşor. Chiar dacă nu înţelegi nici un cuvânt, e de ajuns să urmezi instrucţiunile şi îţi va fi uşor. Lucrul cel mai important este că nu-ţi vei mai petrece viaţa tânjind după o ţigară sau suferind că nu o ai. Te vei minuna doar că ai făcut asta atâta timp.

 Dă-mi voie să te avertizez. Metoda mea poate să eşueze doar din două motive:

Dacă nu urmezi instrucţiunile. Sunt oameni cărora nu le place că sunt atât de dogmatic în privinţa anumitor recomandări. De exemplu, îţi voi spune să nu încerci să reduci numărul de ţigări sau să recurgi la înlocuitori – dulciuri, gumă de mestecat etc. – mai ales la cei care conţin nicotină. Sunt dogmatic pentru că îmi cunosc bine subiectul. Nu neg că mulţi oameni au reuşit să se lase de fumat folosind astfel de « păcăleli », dar ştiu că au reuşit în pofida, nu datorită lor. Există persoane care pot face dragoste într-un hamac, însă metoda asta nu e cea mai uşoară. Tot ce îţi voi spune are un scop: să-ţi fie uşor să te laşi şi astfel să reuşeşti.

Dacă nu înţelegi. Nu considera totul « bătut în cuie ». Îndoieşte-te nu numai de ce spun eu, ci şi de propriile tale concepţii şi de ceea ce te-a învăţat societatea în privinţa fumatului. De exemplu, dacă faci parte dintre cei care cred că fumatul e un obicei, întreabă-te de ce de alte obiceiuri, chiar plăcute, este uşor să scapi, în timp ce de un obicei cu un gust oribil, care ne costă o avere şi ne ucide, este aşa de greu să scăpăm.

Dacă faci parte dintre cei care cred că ţigara e plăcută, întreabă-te de ce de alte lucruri din viaţă, infinit mai plăcute, te poti la o adică dispensa. De ce trebuie să ai neapărat ţigara aceea şi intri în panică dacă n-o ai?

No comments:

Post a Comment

Comentariile spam, cele ce fac reclame sau cele ce aduc jigniri, instigari la violenta sau ura de rasa, si fara a ne limita la atat, tot ce nu este potrivit pentru un comentariu nu va fi aprobat.

Popular Posts