Cauta

Sunday, 27 September 2015

In sfarsit, nefumator - "Metoda usoara a lui Allen Carr” - Capitolul 37

ÎNLOCUITORII



 Guma de mestecat, dulciurile, bomboanele mentolate, ţigările medicinale şi pastilele intră, toate, în categoria înlocuitorilor. Nu folosi nici unul. Îţi va fi mai greu, nu mai uşor. Dacă ai dorinţa să fumezi şi recurgi la un înlocuitor, dorinţa se prelungeşte şi se intensifică. Ceea ce-ţi spui de fapt este : « Simt nevoia să fumez ori să umplu golul. » E ca şi cum ai ceda în faţa unui şantajist sau a unui copil cuprins de o criză de nervi. Nu vei pune capăt dorinţei şi vei prelungi tortura. În orice caz, înlocuitorii nu te vor calma. Tu ai foame de nicotină, nu de mâncare. Nu vei reuşi decât să te gândeşti în continuare la fumat. Ia aminte :

Nu există înlocuitor de nicotină.


N-ai nevoie de nicotină. Nu e mâncare, e otravă. Când apare chinul, reaminteşte-ţi că fumătorii suferă de abstinenţă, nu nefumătorii. Priveşte chinul acesta ca pe un efect nociv al drogului. Vezi în el moartea monstrului.

Reaminteşte-ţi : ţigările produc, nu umplu golul. Cu cât îţi înveţi mai repede creierul că n-ai nevoie să fumezi ori să faci ceva în loc, cu atât te eliberezi mai repede.

Fereşte-te în mod special de orice produs care conţine nicotină, fie el gumă, plasture, spray nazal sau ultima găselniţă, un inhalator semănând cu o ţigară de plastic. Într-adevăr, un mic procentaj de fumători care folosesc înlocuitori de nicotină reuşesc să se lase de fumat şi pun acest succes pe seama înlocuitorilor. Numai că se lasă în ciuda, nu datorită lor. Din păcate, mulţi doctori încă recomandă terapia de substituţie nicotinică (TSN).

Şi nu e de mirare, pentru că, dacă nu înţelegi până la capăt capcana nicotinei, TSN pare foarte logică. Se bazează pe credinţa că ai de învins doi duşmani puternici atunci când încerci să te laşi de fumat :

obişnuinţa – de care trebuie să te descotoreşti ;

cumplitul chin fizic al lipsei de nicotină – căruia trebuie să-i supravieţuieşti.

Dacă trebuie să învingi doi duşmani puternici, e raţional să te lupţi cu ei nu deodată, ci pe rând. Deci teoria TSN spune că întâi nu mai fumezi, dar faci substituţie de nicotină. Apoi, când obiceiul de a fuma a dispărut, reduci treptat cantitatea de nicotină.

Pare logic, dar se bazează pe fapte greşite. Fumatul nu e un obicei, ci adicţie la nicotină, iar chinul fizic al abstinenţei e practic nul. Când te laşi de fumat, încerci să ucizi cât mai iute posibil şi micul monstru din corp, şi marele monstru din cap. TSN nu face decât să prelungească viaţa micului monstru, care va prelungi la rândul său viaţa marelui monstru.

Adu-ţi aminte : cu METODA UŞOARĂ îţi este uşor să te laşi de fumat imediat. Poţi ucide marele monstru (spălarea creierului) înainte să stingi ultima ţigară. Micul monstru va muri curând şi el, şi chiar în timpul agoniei nu va reprezenta o problemă mai mare decât era atunci când încă fumai.

Gândeşte-te cum e posibil să vindeci un dependent de drog recomandându-i acelaşi drog ? Un doctor britanic eminent şi foarte stimat a declarat la televiziunea naţională că unii fumători sunt într-atât de dependenţi de nicotină încât, dacă s-ar lăsa de fumat, ar trebui să facă toată viaţa substituţie nicotinică ! Cum se poate ca un medic să fie atât de confuz încât să creadă că corpul uman nu este dependent doar de hrană, apă şi oxigen, ci şi de o otravă puternică ?

La clinicile Allen Carr vin adesea fumători care s-au lăsat de fumat, dar sunt dependenţi de guma de mestecat cu nicotină. Alţii au adicţie la gumă şi în acelaşi timp fumează. Nu te lăsa amăgit de faptul că guma are un gust oribil – prima ţigară era la fel.

Toţi înlocuitorii au exact acelaşi efect ca guma de mestecat cu nicotină. Mă refer la povestea aceea cu « nu pot fuma o ţigară, aşa că o să mestec gumă obişnuită sau dulciuri sau bomboane de mentă ca să se umple golul. » Deşi senzaţia de gol pe care o ai când doreşti o ţigară nu se deosebeşte de foamea pentru mâncare, satisfacerea uneia n-o potoleşte pe cealaltă. Dacă există ceva capabil să te facă să vrei o ţigară, acest ceva e să te îndopi cu gumă de mestecat sau bomboane mentolate.

Dar cel mai nociv efect al înlocuitorilor este menţinerea adevăratei probleme – spălarea creierului. Ai nevoie de un înlocuitor pentru gripă când s-a terminat cu ea ? Fireşte că nu. Spunând « am nevoie de un înlocuitor pentru fumat », spui de fapt « fac un sacrificiu ». Depresia asociată Metodei voinţei este consecinţa convingerii fumătorului că el jertfeşte ceva. Tot ce faci este să înlocuieşti o problemă cu alta. Nu e defel plăcut să te îndopi cu dulciuri. Te vei îngrăşa şi vei fi nefericit – iar în scurtă vreme vei reveni la ţigară.

Fumătorilor ocazionali le e greu să nu creadă că sunt privaţi de mica lor recompensă : ţigara din pauza de masă a funcţionarilor sau muncitorilor cărora nu li se permite fumatul în timpul lucrului, ţigara profesorilor din cancelarie, între lecţii, fumurile inhalate rapid de doctori între doi pacienţi. Unii spun : « Nu mi-aş mai lua pauza dacă n-aş fuma ! » Ceea ce dovedeşte că deseori pauza se ia, nu pentru că fumătorul are nevoie de pauză sau că vrea, ci datorită faptului că fumătorul vrea cu disperare să se zgândăre unde-l doare. Aminteşte-ţi, ţigările alea n-au fost niciodată nişte adevărate recompense. Erau echivalentul pantofilor strâmţi purtaţi pentru plăcerea de a-i scoate din picioare. Ceea ce este o prostie, sunt de acord cu tine. E greu să-ţi dai seama când eşti prins încă în capcană, dar asta fac fumătorii. După cum e greu să-ţi dai seama că foarte curând n-o să mai ai nevoie de mica « recompensă » şi-ţi vei privi prietenii aflaţi încă în capcană cu milă şi mirare pentru orbirea lor.

Totuşi, dacă te păcăleşti în continuare spunându-ţi că ţigara era o veritabilă recompensă şi că ai nevoie de un înlocuitor, sunt şanse să te reapuci de fumat. Dacă ai nevoie de o pauză veritabilă de relaxare – la fel ca profesorii, doctorii şi mulţi alţii – în curând vei savura această pauză şi mai mult, pentru că n-o să mai trebuiască să te sufoci singur.

Nu uita, n-ai nevoie de înlocuitori. Chinurile acelea sunt foamea de otravă şi în curând vor dispărea. Fie ca sprijinul tău în următoarele zile să fie următorul: plăcerea de a-ţi curăţa corpul de otravă şi a-ţi elibera mintea de robie şi dependenţă.

Dacă îţi creşte pofta de mâncare, mănânci mai mult la mesele principale şi pui pe tine câteva kilograme, nu te îngrijora. Când vei avea « momentul revelaţiei », despre care o să vorbesc mai târziu, vei căpăta încredere în tine şi vei descoperi că poţi rezolva orice problemă rezolvabilă prin gândirea pozitivă, inclusiv obiceiurile alimentare. Însă ceea ce nu trebuie să faci este să ciuguleşti între mese. Altminteri, vei deveni gras, nefericit şi nu vei şti niciodată când te-ai descotorosit de ţigară. Vei fi deplasat problema în loc să scapi de ea.


No comments:

Post a Comment

Comentariile spam, cele ce fac reclame sau cele ce aduc jigniri, instigari la violenta sau ura de rasa, si fara a ne limita la atat, tot ce nu este potrivit pentru un comentariu nu va fi aprobat.

Popular Posts