Cauta

Sunday, 27 September 2015

In sfarsit, nefumator - "Metoda usoara a lui Allen Carr” - Capitolul 32

METODA UŞOARĂ DE A TE LĂSA DE FUMAT



 Acest capitol conţine instrucţiuni privind Metoda uşoară de a te lăsa de fumat. Dacă urmezi instrucţiunile, vei descoperi că lăsatul de fumat poate fi de la relativ uşor până la plăcut! Însă aminteşte-ţi definiţia brunetei: « fata care n-a citit instrucţiunile de pe flacon »…

 Este ridicol de uşor să te laşi de fumat. Nu trebuie să faci decât două lucruri:

Să decizi că n-ai să mai fumezi niciodată.

Să nu te întristezi, ci să te bucuri.


Probabil că te întrebi: « De ce a fost nevoie de o carte întreagă? De ce n-ai spus asta de la început? » Pentru că te-ai fi întristat la un moment dat şi , ca urmare, mai devreme sau mai târziu, te-ai fi răzgândit. Pesemne că deja ai făcut-o până acum, de mai multe ori.

Cum am mai spus, toată povestea asta cu fumatul e o subtilă şi sinistră cursă. Principala dificultate când te laşi nu e adicţia chimică, ci spălarea creierului, astfel că a fost nevoie mai întâi să demistificăm miturile şi iluziile. Înţelege-ţi duşmanul. Cunoaşte-i tactica – şi-l vei învinge cu uşurinţă.

Mi-am petrecut mare parte din viaţă încercând să mă las de fumat şi am avut săptămâni de depresie neagră. Când în sfârşit m-am lăsat, am trecut de la o sută de ţigări pe zi la zero fără nici un moment de disconfort. A fost plăcut până şi în perioada de abstinenţă şi n-am mai avut de atunci nici cea mai mică dorinţă să fumez. Este cel mai frumos lucru care s-a petrecut în viaţa mea.

N-am înţeles de ce a fost atât de uşor şi mi-a luat multă vreme până să găsesc explicaţia. Explicaţia era simplă: am avut certitudinea că n-o să mai fumez niciodată. În cazul tentativelor anterioare, indiferent cât eram de hotărât, de fapt doar încercam să mă las de fumat, sperând că, dacă supravieţuiesc îndeajuns de mult fără ţigară, dorinţa va dispărea. Însă fireşte că nu dispărea de vreme ce aşteptam să dispară, şi cu cât deveneam mai deprimat, cu atât voiam mai tare o ţigară – aşa că pofta nu mi-a pierit niciodată.

Tentativa funală a fost altfel. Ca toţi fumătorii din ziua de azi, m-am gândit serios la problema fumatului. Până atunci, ori de câte ori dădeam greş, mă consolam spunându-mi că data viitoare va fi mai uşor. Nu puteam nicidecum să concep că va trebui să fumez tot restul vieţii. Acest simplu gând mă umplea de oroare şi mă făcea să studiez chestiunea în profunzime.

În loc să-mi aprind subconştient ţigara, am început să analizez ce sentimente mă încearcă în timp ce o fumez. S-a confirmat astfel ceea ce ştiam deja. Ţigările nu-mi produceau plăcere, eram conştient că sunt mizerabile şi dezgustătoare.

Am început să-i observ pe nefumători. Până atunci mi se păruseră nişte persoane insignifiante, nesociabile, plictisitoare. Când i-am privit mai atent, am descoperit că sunt în primul rând mai puternici şi mai relaxaţi. Păreau să se descurce cu stresul şi presiunile vieţii şi să se bucure de situaţiile conviviale mai mult decât fumătorii. Aveau cu siguranţă mai multă vioiciune şi însufleţire decât fumătorii.

Am început să discut cu foşti fumători. Până în acel moment îi socotisem persoane constrânse să renunţe la fumat din motive de sănătate şi de bani – şi care pofteau în secret la o ţigară. Câţiva mi-au spus: « Suferi din când în când, dar atât de puţin şi de rar, încât nu merită să-ţi faci probleme. » Majoritatea însă au exclamat: « Să-mi lipsească ţigara? Glumeşti! În viaţa mea nu m-am simţit mai bine! »

Discuţiile cu foştii fumători mi-au spulberat alt mit. Crezusem că mă caracterizează pe mine o anume slăbiciune, însă mi-am dat seama brusc că toţi fumătorii trec prin acest coşmar lăuntric. Mi-am spus cam aşa: « Milioane de oameni se lasă acum de fumat şi duc o viaţă fericită. N-aveam nevoie să fumez înainte să mă apuc şi-mi amintesc că m-am chinuit serios până să mă obişnuiesc cu ţigara asta mizerabilă. Prin urmare, de ce să fumez? » În orice caz, nu-mi plăcea s-o fac. Mi-era silă de tot ritualul ăla scârbos şi nu voiam să-mi petrec restul vieţii fiind robul acelor ţigări dezgustătoare.

După care mi-am spus: Allen, fie că-ţi place sau nu, ai fumat ultima ţigară.

Am ştiut în acel moment că n-am să mai fumez niciodată. Nu mă aşteptam să-mi fie uşor – dimpotrivă! Eram convins că urma să mă cufund într-o lungă depresie şi că toată viaţa voi îndura, când şi când, chinul privării de nicotină. Însă a fost o adevărată binecuvântare, de la bun început.

Mi-a luat ceva timp până să pricep de ce a fost aşa uşor şi de ce n-am suferit de data asta chinurile abstinenţei. Motivul este că aceste chinuri nu există în mod obiectiv. Doar dubiile şi incertitudinea le provoacă. Adevărul cel frumos este că E UŞOR SĂ TE LAŞI DE FUMAT. Numai nehotărârea şi părerea de rău fac lucrurile dificile. Chiar şi în timp ce sunt dependenţi de nicotină, în anumite momente ale vieţii fumătorii pot să uite de ea relativ multă vreme. Numai când vrei o ţigară şi n-o poţi avea suferi.

Prin urmare, secretul uşurinţei de a te lăsa de fumat este să hotărăşti că te laşi în mod cert şi definitiv. Nu să speri, ci să ştii că ai scăpat o dată ce ai hotărât s-o faci. Niciodată să nu pui acest lucru sub semnul întrebării. Dimpotrivă – să te bucuri întotdeauna că ai făcut-o.

Dacă poţi avea certitudinea de la bun început, îţi va fi uşor. Dar cum să ai certitudinea de la bun început de vreme ce nu ştii dacă va fi uşor? Iată de ce e necesar restul cărţii. Există anumite chestiuni esenţiale pe care trebuie să le clarifici înainte de a te lăsa de fumat.

Conştientizează că eşti în stare să te laşi. Nu eşti diferit de ceilalţi oameni şi singura persoană care te poate determina să fumezi următoarea ţigară eşti tu.

Nu renunţi la absolut nimic. Dimpotrivă, ai enorm de câştigat. Nu numai că vei fi mai sănătos şi mai bogat, dar te vei bucura mai mult de momentele plăcute şi vei fi mai puţin nefericit în momentele neplăcute.

Să-ţi fie limpede: nu există « doar o ţigară ». Fumatul este adicţia la drog şi reacţie în lanţ. A plânge după acea ţigară unică nu înseamnă decât să te autopedepseşti la nesfârşit.

Consideră toată povestea cu fumatul nu ca o deprindere socială care ţi-ar putea fi nocivă, ci ca o adicţie la drog. Înfruntă realitatea, fie că-ţi place sau nu: ai luat şi tu boala. Nu va dispărea dacă îţi bagi capul în nisip. Nu uita: ca toate bolile invalidante, nu numai că durează toată viaţa, dar se agravează în timp. Cel mai uşor este să te vindeci acum.

Separă boala (adicţia chimică) de atitudinea mentală de fumător sau nefumător. Dacă li s-ar da posibilitatea să se reîntoarcă în vremurile când au devenit dependenţi, toţi fumătorii ar decide să nu se apuce de fumat. Ai şansa acestei decizii azi! Nu te gândi că « renunţi » la fumat. O dată ce ai luat decizia că ai fumat ultima ţigară, ai devenit deja nefumător! Fumătorul este unul dintre acei bieţi nefericiţi obligaţi să-şi ducă viaţa distrugându-se singuri cu ţigara. Nefumătorul e cel care nu face asta. Dacă ai luat decizia aceea definitivă, ai şi realizat ce ţi-ai propus. Bucură-te! Nu fi posomorât, aşteptând ca dependenţa să treacă. Ieşi în lume şi bucură-te neîntârziat de viaţă. Viaţa e minunată chiar şi când eşti dependent de nicotină; când nu eşti, fiecare zi a vieţii devine şi mai frumoasă.

Secretul uşurinţei de a te lăsa de fumat este să ai certitudinea că vei reuşi să te abţii complet de la ţigară în perioada privării de nicotină (maximum trei săptămâni). Dacă ai atitudinea mentală corectă, ţi se va părea ridicol de uşor.

În acest moment, dacă ai fost receptiv, aşa cum te-am rugat la început, ai decis deja că ai să te laşi de fumat. Ar trebui să ai acum o senzaţie de nerăbdare, ca un căţel care trage de lesă – abia aştepţi să-ţi scoţi otrava din organism!

Dacă, din contră, eşti apatic şi vezi totul în negru, asta se întâmplă dintr-unul din următoarele motive:

Ceva în mintea ta nu s-a copt. Reciteşte cele cinci puncte de mai sus şi întreabă-te în ce măsură le crezi adevărate. Dacă te îndoieşti de vreunul, reciteşte respectivele secţiuni din carte.

Ţi-e teamă de eşecul în sine. Linişteşte-te. Citeşte mai departe. Vei reuşi. Toată povestea asta cu fumatul este o păcăleală la scară gigantică. Chiar şi oamenii inteligenţi pot fi păcăliţi, dar numai proştii continuă să se amăgească o dată ce au descoperit păcăleala.

Eşti de acord cu tot, dar asta nu te face mai puţin nefericit. Termină odată! Deschide ochii. Se întâmplă ceva minunat. Eşti gata-gata să scapi din puşcărie.

Este esenţial să porneşti la drum cu atitudinea mentală corectă: Doamne, cât mă bucur că sunt nefumător!

Tot ce avem acum de făcut este să-ţi menţinem această atitudine mentală în timpul perioadei de abstinenţă, iar următoarele capitole exact asta fac. După perioada de abstinenţă nu va mai trebui să gândeşti astfel. O vei face automat şi singurul mister din viaţa ta va fi: « Era aşa de evident, cum de nu mi-am dat seama mai demult? » Totuşi, iată două avertismente importante:

Amână-ţi intenţia de a stinge ultima ţigară până când termini această carte.

Am indicat de câteva ori o perioadă de abstinenţă de până la trei săptămâni. Asta poate duce la confuzii. Mai întâi, e posibil să crezi, la nivel subconştient, că vei suferi timp de trei săptămâni. Nu vei suferi. Apoi fereşte-te de gânduri de genul: « Să fac cumva să mă abţin trei săptămâni şi pe urmă o să fiu liber. » În realitate, nu se va întâmpla nimic peste trei săptămâni. Nu te vei « simţi » brusc nefumător. Dacă te simţi deprimat că te-ai lăsat de ţigară în timpul celor trei săptămâni, foarte probabil vei fi deprimat şi după cele trei săptămâni. Ceea ce vreau să spun este că dacă poţi începe chiar acum, spunându-ţi: « N-o să mai fumez niciodată. Nu e minunat? », peste trei săptămâni orice tentaţie va dispărea. Pe când, dacă îţi spui: « Dă Doamne să rezist trei săptămâni fără ţigară », peste cele trei săptămâni vei fi ahtiat după acea ţigară.

No comments:

Post a Comment

Comentariile spam, cele ce fac reclame sau cele ce aduc jigniri, instigari la violenta sau ura de rasa, si fara a ne limita la atat, tot ce nu este potrivit pentru un comentariu nu va fi aprobat.

Popular Posts